religie

Morala poate fi construită numai prin forțele spirituale naturale ale omului. Prin simțul și conștiința morală a cuiva se poate distinge între bine și rău și prin vocea conștiinței și a voinței proprii de a urma binele și de a evita răul, de a lupta pentru virtute și perfecțiune.

Morala poate fi separată de religie și chiar să prospere undeva pe un pământ autonom, dar chiar și atunci este hrănită cu sucuri care izvorăsc din adâncurile divine ale sufletului uman.

„Hristos nu-l iubește pe cel ce iubește dreptatea?” - întreabă retoric gânditorul religios rus Alexei Khomyakov. - „Nu este ucenicul Său a cărui inimă este deschisă compasiunii și iubirii? Nu imită singurul Maestru care a manifestat în Sine perfecțiunea iubirii și a jertfei de sine, cel care este gata să-și sacrifice fericirea și viața pentru frații săi? Oricine recunoaște sfințenia legii morale și în smerenia inimii sale recunoaște și nevrednicia sa extremă în fața idealului sfințeniei - n-a ridicat în sufletul său un altar al Acest Predicator, în fața căruia se închină oastea minților cerești? Nu numai că îi lipsește cunoștința, dar Îl iubește pe Cel pe care nu-l cunoaște, precum samaritenii, care s-au închinat lui Dumnezeu fără să-L cunoască? Sau mai precis: nu Îl iubește pe El, ci sub alte nume, precum dreptatea, compasiunea, iubirea, jertfa de sine; în cele din urmă, tot ceea ce este cu adevărat uman, tot ceea ce este mare și minunat, tot ceea ce este demn de venerație, imitație, venerare, toate acestea - nu sunt forme diferite ale unui singur nume al Mântuitorului nostru? ” Cel care iubește adevărul, îl iubește pe Hristos și merită pe deplin titlul de „creștin anonim”.

Religia și moralitatea în existența și dezvoltarea lor sunt atât de conectate și condiționate încât fără ele sunt imposibile. Precum adevărata evlavie duce la virtute, tot așa adevărata virtute duce la evlavie. Religia fără moralitate se transformă în superstiție, visare goală și ipocrizie. Credința fără fapte morale adecvate este moartă. Desprinsă de religie, moralitatea își păstrează o parte din sublimitate, dar își pierde impulsurile și motivele religioase puternice. Datorită adeziunii ontologice a moralității populare la religie, orice slăbire și decădere a credinței a dus la rezultatul inevitabil natural al dizolvării moralei și al scăderii moralității. În aproape toate națiunile, declinul religiei și declinul moralității sunt strâns legate și merg mână în mână. Religia din trecut a fost, dacă nu singura, atunci cel puțin principala sursă de valori morale, cel mai puternic factor moral-educativ și motorul culturii etice. Chiar și astăzi, oamenii își formează punctele de vedere morale în principal sub influența ideilor lor religioase sau cel puțin atitudinea lor - pozitiv sau negativ - față de religie.

Morala are nevoie de religie și o are ca premisă necesară. Conținutul moralității poate fi descoperit numai prin studierea naturii morale umane și prin ascultarea vocii incoruptibile a conștiinței umane, dar puterea sa este înrădăcinată în religie, prin ea conștiința este întotdeauna ascuțită și purificată din nou și conferă caracter necondiționat cerințelor sale.

Legea morală a omului religios nu este doar un imperativ categoric al naturii noastre morale, ci este și voința sfântă și neschimbătoare a lui Dumnezeu. Morala religioasă nu are niciodată un caracter pur pământesc și uman, ci este întotdeauna pusă în raport cu voința și eternitatea lui Dumnezeu și de aici izvorăște autoritatea și dinamismul acesteia.

Adevărata religie nu este nici concepută, nici posibilă fără moralitate. A goli religia de conținutul ei moral înseamnă lichidarea ei completă: atunci nu va fi o religie adevărată, nu va sătura sufletul cu hrană spirituală și nu-l va conduce spre calea perfecțiunii morale și a mântuirii eterne. Creștinismul, rămânând o religie în sensul deplin al cuvântului și satisfăcând perfect nevoia religioasă a omului, conține în sine cea mai înaltă morală și, astfel, satisface pe deplin nevoia morală a omului. Iisus Hristos a apărut lumii ca un Învățător și Restaurator religios-moral. El a informat omenirea despre cele mai înalte valori morale; sublimitatea și puterea lor izvorăsc de la Dumnezeu ca o ființă personală perfectă și sfântă. Biserica lui Hristos este o instituție religioasă și morală supremă, iar membrul ei poate fi unul care nu numai că mărturisește credința creștină în Dumnezeu, ci și trăiește în conformitate cu virtuțile Evangheliei. De aceea, Biserica lui Hristos a fost întotdeauna un mare educator moral al omenirii de-a lungul secolelor.