Decompresie sau ameliorarea stresului poate fi utilă în tratamentul unui număr de leziuni cronice cauzate de suprasolicitarea frecventă, de ex. Acest tip dezvoltă adesea bursită, tendinită în diferite părți ale corpului, nu în ultimul rând durere la nivelul spatelui inferior, gâtului, cotului și umerilor.
Decompresia miofascială sau cunoscută și sub denumirea de Cupping (dintr-o cupă, datorită utilizării ventuzelor de o formă similară) este un tip de „lucru” al țesuturilor moi în care se folosește o pompă pneumatică împreună cu cupele de vid din plastic. Acestea sunt plasate pe piele pentru a elibera fascia și țesutul muscular chiar sub ea.
Utilizarea ventuze a fost folosit în multe culturi tradiționale de mii de ani, inclusiv medicina chineză antică, primii egipteni, nativii americani și altele. Culturile antice foloseau coarne de animale sculptate, oase, bambus, nuci, midii, dovleci sau fier și sticlă pentru a obține rezultatele dorite.
Există mai multe tipuri de cupe sau ventuze, care se aplică. Așa-numita tehnică uscată folosește un efect de aspirație fără a perfora pielea, spre deosebire de tehnica umedă, care implică sângerări superficiale. Sângerarea poate rămâne la locul de plasare a ventuzelor, al căror grad depinde de fragilitatea capilarelor fiecărui pacient, precum și de timpul pentru care sunt aplicate.
Majoritatea tehnicilor de terapie manuală utilizate în kinetoterapie au un caracter de compresie (mobilizarea țesuturilor moi, mobilizarea articulațiilor, Graston Tecnhique), dar tehnica descrisă funcționează în decompresie de adeziuni. În plus, este posibilă reducerea retenției de lichide și îmbunătățirea metabolismului nutrienților. Este eficient în reducerea rigidității și durerii, îmbunătățește trofismul țesuturilor și crește mobilitatea.
Tehnici miofasciale pentru decompresie sunt concepute pentru a trata dezechilibrele musculare și limitările de mișcare, astfel încât pacientul să își poată optimiza biomecanica. Urmărind aceste limitări, kinetoterapeuții folosesc mișcare activă/întindere în timp ce cupele sunt așezate pe zona afectată.
Tehnica vizează decompresie, ceea ce permite o creștere fiabilă a fluxului sanguin, promovează metabolismul fiziologic adecvat și îmbunătățește acțiunea miofascială generală.
Până în prezent, există, de asemenea, studii randomizate controlate care arată beneficiile decompresiei miofasciale în sindromul de tunel carpian, osteoartrita genunchiului și durerile de spate și gât.
Cea mai provocatoare parte a decompresiei miofasciale rămâne urmele hemoragiei, care este rezultatul presiunii negative a cupelor. Pot persista timp de trei până la șapte zile, uneori chiar mai mult.
Tehnica permite asigurarea conexiunilor rupte între țesuturile neuronale, fascia, piele, precum și fibrele musculare și tendinoase. Unii pacienți cu durere miofascială raportează un răspuns semnificativ la durere chiar și după o sesiune.
Cele trei tehnici de decompresie miofascială sunt longitudinale, transversale și circulare. Tehnica longitudinală este cea mai comună, iar ventuza alunecă longitudinal de-a lungul fibrelor musculare. Tehnica fibrelor încrucișate este utilizată atunci când țesutul este considerat a avea cicatrici, iar tehnica circulară este de obicei utilizată la sfârșitul sesiunii pentru a se asigura că toate zonele sunt acoperite.
Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.
- Relaxarea mușchilor spatelui și coloanei vertebrale Ayurveda Everest
- Relaxare facială și termoliftare
- Profesie Designer de interior
- Tratament chirurgical pentru fracturile vertebrale
- Credința noastră când Dumnezeu ne ascultă rugăciunile ”