28 iulie 2018

9 Dar nu trăiești după trup (după dorințele naturii păcătoase), ci după Duhul (condus de Duhul), dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine (te dirijează și te controlează). Cu toate acestea, dacă cineva nu are Duhul (modul de gândire) al lui Hristos, el nu este al Lui. 10 Dar dacă Hristos trăiește în tine, chiar dacă trupul tău fizic este mort din cauza păcatului, spiritul tău (natura ta interioară) este viu din cauza dreptății (a lui Hristos, pe care ți-o atribuie El). 11 Și dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, atunci cel care l-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață trupurilor voastre muritoare (de scurtă durată, de scurtă durată, fizice) prin Duhul său care locuiește în tu.

dorințele naturii

12 Prin urmare, fraților (și surorilor), suntem datori, dar nu față de carne (pentru a ne urma instinctele naturale), pentru a trăi carnal (pentru a satisface dorințele naturii păcătoase). 13 Căci dacă trăiești în trup (îți satisfaci dorințele naturii păcătoase), cu siguranță vei muri (despărțit de Dumnezeu). Cu toate acestea, dacă prin puterea Duhului Sfânt vei ucide (suprima) în mod constant dorințele vicioase ale cărnii (natura păcătoasă), vei trăi (cu Dumnezeu, pentru totdeauna). 14 Căci toți cei conduși de Duhul lui Dumnezeu, sunt toți copiii adevărați ai lui Dumnezeu. 15 Căci Duhul pe care l-ați primit nu este un duh de robie, pentru a trăi cu frică; copii plini ai lui Dumnezeu), prin Care strigăm: „Avva (Tatăl)!” 16 Astfel, Însuși Duhul (Sfânt) însuși mărturisește cu propriul nostru spirit (asigurându-ne) că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Și dacă suntem copiii Săi, atunci suntem moștenitorii Lui - moștenitori ai lui Dumnezeu și co-moștenitori cu Hristos (împărtășim moștenirea Lui cu El). Și dacă suferim împreună cu El, vom fi proslăviți împreună cu El.

18 Pentru că eu cred că suferințele timpului prezent (această viață prezentă) nu pot fi comparate cu slava care ne va fi descoperită (nouă)! 19 Căci creația (toată natura) așteaptă cu nerăbdare ca copiii lui Dumnezeu să fie descoperiți (ca și copiii Săi). 20 Căci creația (natura) a fost supusă slăbiciunii (imperfecțiunilor, slăbiciunii) nu din cauza vreunei slăbiciuni (vinovăție), ci prin voința Celui care a supus-o - lăsându-i speranța, 21 că natura (creația) însăși va fii eliberat.de robia decăderii (decăderii, corupției) la libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Știm că întreaga creatură (natura) geme împreună și încă în dureri de travaliu. 23 Nu numai creatura, ci noi, care avem (ne bucurăm) de primele roade ale Duhului (Sfânt) (înaintașul binecuvântărilor viitoare), gemem înăuntru în timp ce așteptăm răscumpărarea (transformarea) corpurilor noastre (la înviere) - manifestarea noastră ca Fii ai lui Dumnezeu. 24 Căci cu această speranță am fost mântuiți. Dar speranța al cărei obiect este văzut nu mai este speranță, pentru că cum poate spera cineva în ceea ce vede deja? 25 Dar dacă sperăm la ceea ce ne este încă invizibil, îl așteptăm cu răbdare.

26 La fel, Duhul (Sfânt) ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că nu știm să ne rugăm corect, iar Duhul însuși mijlocește (se roagă pentru noi) cu nespuse (prea adânci pentru cuvinte) gemete (strigături, suspine). 27 Dar cel care cercetează inimile oamenilor știe ce este în mintea Duhului (Sfânt) (care este scopul Său), deoarece Duhul mijlocește (mijlocește înaintea lui Dumnezeu) în numele sfinților în conformitate cu (în conformitate cu) Dumnezeu voi.

28 Suntem încrezători și știm că Dumnezeu (profund preocupat de noi) face toate lucrurile spre binele celor care Îl iubesc și sunt chemați conform scopului Său, 29 pentru că cei pe care El i-a prevăzut (i-a iubit și i-a ales dinainte), i-au predestinat chemat în prealabil) să fie făcut după chipul Fiului Său (să devină asemenea lui Hristos), astfel încât El (Hristos) să fie primul născut dintre mulți frați (surori). 30 Și pe cei pe care i-a predestinat (pentru asemănarea lui Hristos), i-a chemat (să-I slujească). Iar pe cei pe care i-a chemat, i-a îndreptățit și ei (nevinovați, făcuți neprihăniți, acceptabili pentru El). Și pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a proslăvit (înălțați până la demnitatea cerească).

31 Deci, ce putem spune despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine poate sta împotriva noastră? (Nu există nici un dușman care să ne poată învinge.) 32 Nu va cruța El nici măcar pe Fiul Său, ci Îl va trăda (ca un miel de jertfă) pentru noi toți, nu ne va da toate celelalte lucruri? 33 Cine îi va acuza pe aleșii lui Dumnezeu? Dumnezeu ne justifică (ne exonerează, ne face neprihăniți)? 34 Cine ne va condamna? Hristos (Mesia, Unsul) este Isus? Cel care a murit și a înviat din morți, Cine este la dreapta lui Dumnezeu, care mijlocește (se roagă, mijlocește) pentru noi? 35 Ce ne poate despărți de dragostea lui Hristos? Este suferință sau întristare, dezastru, frică, persecuție, foamete, nuditate, pericol sau sabie (moarte forțată)? 36 După cum este scris (în Scripturi, Biblie): „Pentru numele tău am fost uciși toată ziua, suntem considerați oi pentru sacrificare.

37 Totuși, în toate aceste lucruri suntem mai mult decât învingători (îi biruim triumfător) prin Acela care ne-a iubit (atât de mult încât El a murit pentru noi). 38 Căci sunt pe deplin convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălțimile, nici adâncurile, nici nimic din toată creația nu ne pot separa de dragostea lui Dumnezeu, care este (manifest) în Hristos Isus Domnul nostru.

[1] În multe manuscrise lipsește această parte - ed.