este

Din ce în ce mai puțini oameni aleg să trăiască la țară, ca și când ar fi provocat o insultă uriașă ego-ului lor.

Dar tot mai mulți oameni „fug” în sat când vor să se odihnească din viața de zi cu zi agitată și aglomerată. Dar doar pentru o zi sau două.

Satul bulgar moare liniștit.
Și nu este nimeni care să plângă pentru el ...
Undeva în spatele creastei dispar
acesta din urmă
plugari și semănători.

Și tinerii, în măsura în care există,
disperat, zboară departe de cuiburi -
atârnând la stații,
căutând pâine în străinătate,
in domenii straine sunt argati.

Aici casele sunt tăcute la apus,
coșul de fum este înclinat spre sol ...
Iar umbre prădătoare umblă noaptea,
să fure o marfă sau un suvenir.

Satul bulgar moare liniștit.
Și în loc să sune clopotul școlii,

clopoțele sună timid ...
Și noi?
Cât de vii suntem?

Ce afacere inteligentă
am reușit?
Ce putem merge până la Paris.

Începutul nostru moare în liniște.
Și care este sfârșitul nostru,
Vom vedea.

Autorul poeziei este Georgi KONSTANTINOV. S-a născut la 20 decembrie 1943 în Pleven. A absolvit filologia bulgară la Universitatea din Sofia „Sf. Kliment Ohridski”. Este autorul a peste 30 de cărți de poezie, printre care „Un zâmbet este capitala mea” (1967), „Inimă analfabetă” (1978), „Omul singuratic sociabil” (1982), „Te iubesc atât de departe” (1992) -2003), „Tree and Bird” (1999), „Evening Rainbow” (2007), „Love Schedule” (2007-2008) etc.

De asemenea, este autorul cărților pentru copii. Romanul său „Tufo Piratul Roșu” a fost publicat și în franceză, germană, rusă, ucraineană, kazahă și poloneză.

A câștigat premii naționale și internaționale de poezie. Este cetățean de onoare al Plevenului.

Președinte al bulgarului P.E.N. - centru și director al revistei „Flame”.

.html "height =" 400 "width =" 100% "frameborder =" 0 "scrolling =" no ">