Vitamina B1 este o vitamină solubilă în apă. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de tiamină, anevrină și factor antineuritic. Efectele benefice ale utilizării sale includ creșterea producției de energie, încetinirea procesului de îmbătrânire, stimularea digestiei și îmbunătățirea memoriei. Vitamina B1 a fost descoperită în 1897 și a fost prima vitamină izolată în 1926. Este pe lista principalelor medicamente ale Organizației Mondiale a Sănătății care sunt cele mai eficiente și mai sigure.

Structura vitaminei B1

vitaminei
Tiamina este un compus organic incolor. Se compune dintr-un aminopiridină și un inel tiazol legat printr-o punte de metilen. După ingestie, tiamina este eliberată sub acțiunea fosfatazei și pirofisfatazei din intestinul subțire. Vitamina B1 este absorbită prin difuzie pasivă și transport activ. Aproximativ 25-30 de miligrame de tiamină sunt depozitate în corpul uman. Cea mai mare concentrație se găsește în mușchii scheletici, inima, creierul, ficatul și rinichii.

Alimente bogate în vitamina B1

Vitamina B1 se găsește în cele mai mari cantități în drojdie, orez și tărâțe de grâu, roșii, ardei, mazăre verde, varză de Bruxelles, vinete, fasole, spanac, salată, pătrunjel, sparanghel, coriandru, ciuperci, fructe, gălbenuș de ou, lapte de vacă., carne de vită, file slab de porc, rinichi, ficat, ton, nuci, semințe și făină de floarea soarelui, făină de porumb, semințe de in, șofran, tăiței și altele.

Tiamina este instabilă termic. Aciditatea mediului, precum și unele substanțe chimice sunt, de asemenea, factori care afectează stabilitatea acestuia. Nitriții și compușii de sulf pot avea un efect dezactivant asupra vitaminei B1. În cazurile în care alimentele care conțin vitamina B1 sunt congelate pentru o perioadă îndelungată de timp, trebuie remarcat faptul că este posibil ca cantitatea de tiamină să fie mult redusă.

Doza zilnică recomandată

Doza zilnică recomandată de vitamina B1 variază de la vârstă la vârstă.

Doza zilnică recomandată pentru copii:

  • Sugari cu vârsta cuprinsă între 0 și 6 luni: 0,2 mg
  • Copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 12 luni: 0,3 mg
  • Copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani: 0,5 mg
  • Copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 8 ani: 0,6 mg
  • Copii cu vârsta cuprinsă între 9 și 13 ani: 0,9 mg
  • Fete cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani: 0,9 mg
  • Băieți cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani: 1,2 mg

Doza zilnică recomandată pentru adulți:

  • Bărbați cu vârsta de 19 ani și peste: 1,2 mg
  • Femeile de 19 ani și peste: 1,1 mg
  • Femeile gravide: 1,4 mg
  • Femeile care alăptează: 1,5 mg

Nu există pericolul de supradozaj cu vitamina B1, deoarece tiamina este solubilă în apă și este excretată în urină.

Vitamina B1 poate fi obținută și prin diferite suplimente alimentare. Trebuie avut în vedere faptul că vitamina B1 își poate îndeplini rolul numai în prezența altor membri ai grupului B. Majoritatea suplimentelor conțin tiamină într-o formă inactivă biologic, care se numește clorhidrat de tiamină. Când tiamina este activă pe căile metabolice, aceasta se prezintă sub formă de tiamină monofosfat (TMP), tiamină difosfat (TDP), tiamină pirofosfat (TPP). În cazurile în care vitamina B1 funcționează în capacitatea sa de producere a energiei, apare de obicei sub formă de TDP.

Semnificația fiziologică a vitaminei B1

Importanța fiziologică a vitaminei B1 se exprimă în susținerea sistemului nervos, unde menține starea tecilor de mielină. Participă la sinteza neurotransmițătorului acetilcolină, prin care are loc reglarea neuromusculară. Importanța fiziologică a vitaminei B1 este foarte clară în producția de energie. Principala sursă de energie a celulelor este glucoza. Producția de energie aerobă are loc atunci când este necesar oxigen pentru a transforma glucoza în energie utilizabilă. Acest proces nu poate avea loc fără o cantitate adecvată de vitamina B1, datorită faptului că tiamina este implicată în sistemul enzimatic piruvat dehidrogenază. Vitamina B1 este implicată în metabolismul proteinelor, grăsimilor, apei și în sinteza acizilor nucleici. Sub forma esterului acidului piruvic, joacă rolul unei grupări protetice în compoziția enzimelor oxidază și decarboxilază. Aceste enzime sunt intermediare în metabolismul proteinelor, glucozei și grăsimilor. În plus, vitamina B1 acționează ca un antioxidant puternic care ajută la încetinirea îmbătrânirii. Întărește imunitatea. Tiamina este importantă pentru prevenirea și tratamentul unor boli, boala Alzheimer, insuficiența cardiacă, alcoolismul, boala Crohn, SIDA, epilepsia, depresia, scleroza multiplă și altele.

Deficitul de vitamina B1

Deficitul de vitamina B1 poate fi observat cu aport redus de alimente, diabet, bătrânețe, HIV/SIDA, tratament cu diuretice. Trebuie avut în vedere faptul că consumul de cantități mari de ceai și cafea, datorită conținutului de taninuri din acestea, afectează absorbția vitaminei B1. Studiile efectuate în Thailanda arată că persoanele care consumă ceai de peste 1 litru pe zi sau mestecă frunze de ceai fermentate pentru o lungă perioadă de timp, au un deficit de vitamina B1. Același studiu efectuat la oameni din țările occidentale care luau doze regulate de ceai și cafea a arătat că nu a fost observată nicio deficiență de vitamina B1.

Studiile arată, de asemenea, că vitamina C interferează cu interacțiunile dintre vitamina B1 și taninurile conținute în cafea și ceai. Din acest motiv și pentru că tiamina poate fi absorbită doar în prezența altor vitamine B, este o idee bună să luați complexul de vitamina B în combinație cu vitamina C atunci când luați suplimente. Din cauza căreia cafeaua și ceaiul duc la un deficit de vitamina B1, este că aceste băuturi acționează ca un diuretic și împreună cu apa, prin urină, elimină vitaminele solubile în apă (inclusiv vitamina B1) din organism. Medicamentele diuretice (cum ar fi furosemida, de exemplu), contraceptivele (contraceptivele orale) și sulfonamidele și antibioticele sunt, de asemenea, cunoscute pentru a reduce cantitatea de vitamina B1 din organism.

Unul dintre principalii factori de risc pentru deficitul de vitamina B1 este abuzul cronic de alcool. Deficitul de vitamina B1, bolile de inimă și alcoolismul sunt strâns legate. În caz de abuz cronic de alcool, este necesar să luați vitamina B1 într-o cantitate care depășește de 10 până la 100 de ori doza zilnică recomandată. La fumat, diareea, menținând o temperatură mai mare decât cea fiziologică pentru o lungă perioadă de timp, în condiții de stres cronic, nevoia organismului de vitamina B1 crește. Apoi, cantitatea de aport zilnic de vitamina B1 trebuie să depășească doza zilnică recomandată de 5 până la 10 ori.

Anorexia (pierderea poftei de mâncare) este unul dintre primele simptome ale deficitului de vitamina B1. Incapacitatea sistemului nervos de a oferi tonus muscular optim al sistemului digestiv poate provoca sensibilitate musculară, stomac deranjat sau constipație.

Cele mai sensibile la hipo- și avitaminoză ale tiaminei sunt sistemul muscular și nervos. În tulburările metabolismului intermediar al proteinelor, glucidelor și grăsimilor, precum și acumularea de acid piruvic în acestea se dezvoltă procese inflamatorii-degenerative care duc la polinevrite, atrofie musculară, parestezii, insuficiență cardiacă, tulburări de resorbție, activitate secretorie și motorie a tractului digestiv altele. În condiții de deficit de tiamină, pot apărea tulburări ale tecilor de mielină, caz în care se raportează de obicei durere, parestezii (furnicături), tulburări ale sensibilității (în locurile a căror inervație este efectuată de nervi, ale tecilor de mielină afectate respective). Aceste simptome afectează adesea extremitățile inferioare.

Aceste simptome descriu tabloul clinic al beriberi (literalmente „slăbiciune”), care se caracterizează prin polinevrită, slăbiciune musculară și lipsă de energie. Poate duce ulterior la paralizia mușchilor respiratori și la moartea ulterioară.