D. Skerleva 1, St. Stoyanov 2, V. Valchev 3
1 Universitatea Kyoto, Kyoto, Japonia; 2 Institutul Medical al Ministerului de Interne; 3 Departamentul de Fiziologie și Biochimie, ANS

asociate

SIDA este o boală severă a sistemului imunitar care duce la dezvoltarea infecțiilor oportuniste, leziuni neurologice și malignități rare.

Scop: Pentru a direcționa atenția specialiștilor în ORL și a medicilor de familie către o căutare direcționată a manifestărilor otorinolaringologice ale HIV/SIDA.

Material si metode: Am revizuit literatura medicală actuală care se ocupă de cele mai frecvente simptome otorinolaringologice în HIV/SIDA.

Rezultate și concluzii: Conform datelor din literatură, manifestările otorinolaringologice se găsesc în aproximativ 80% din cazuri. Sunt comune, dar nespecifice. De obicei sunt neglijați și etiologia lor rămâne nerecunoscută. Conducerea este simptomele orofaringiene, dintre care candidozele orale sunt pe primul loc. Pacienții seropozitivi au adesea limfadenopatie cervicală, otită medie purulentă cronică și rinosinuzită.

Tabelul 1: Date globale UNAIDS/OMS pentru 2011.

Număr de HIV pozitiv

Total - 34,2 milioane

Adulți - 30,7 milioane

Copii (sub 15 ani) - 3,4 milioane

Infectat în 2011.

Total - 2,5 milioane

Adulți - 2,2 milioane

Copii (sub 15 ani) - 330.000

A murit de SIDA în 2011.

Total - 1,7 milioane

Adulți - 22 de milioane

Copii (sub 15 ani) - 230.000

Medicul otorinolaringolog sau medicul general ar trebui să fie pregătit pentru a diagnostica astfel de cazuri, deoarece se dovedește adesea primul medic care examinează un pacient cu HIV.

Din 2006, Centrele SUA pentru Controlul Bolilor au recomandat ca fiecare pacient să fie testat în mod obișnuit pentru HIV în timpul unei vizite la o unitate de sănătate.

HIV este un retrovirus care infectează, distruge sau deteriorează celulele sistemului imunitar. Se transmite prin contact sexual, transfuzie de sânge infectat, utilizarea acelor infectate și de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii și alăptării. Sistemul imunitar slăbește și corpul devine mai susceptibil la infecții. Etapa finală este denumită SIDA.

Un pacient infectat cu HIV poate să nu dezvolte SIDA timp de 10-15 ani, iar medicamentele antiretrovirale pot încetini acest proces și mai mult. Boala dezvoltă infecții oportuniste, leziuni neurologice și malignități rare.

Scopul acestui articol este de a revizui literatura medicală actuală care se ocupă de cele mai frecvente simptome otorinolaringologice în HIV/SIDA și de a direcționa atenția specialiștilor ORL și a medicilor generaliști către o căutare țintită a manifestărilor otorinolaringologice ale bolii.

Potrivit datelor OMS din 2011, numărul total al persoanelor infectate cu HIV este de 34,2 milioane, nou-înregistrații în 2011 fiind de 2,5 milioane (Fig. 1). Dintre noile cazuri, 44% au fost infectate prin contact heterosexual, 20% în timpul relațiilor sexuale între bărbați și 34% atunci când se utilizează droguri injectabile.

Până la sfârșitul anului 2010, în Bulgaria au fost înregistrate 1.272 de cazuri de infecție cu HIV, din care 294 cu SIDA. Sunt 96 de decese.

În 2010, au fost înregistrate 163 de persoane noi seropozitive, 32 de pacienți au dezvoltat SIDA și au existat 14 decese. Conform Programului Comun al ONU privind HIV/SIDA (UNAIDS) și OMS, numărul persoanelor seropozitive din Bulgaria (inclusiv cei nediagnosticați) a ajuns la 3.800 în 2009.

Potrivit OMS, HIV/SIDA trece prin patru etape clinice, care se caracterizează prin anumite simptome (Tabelul 2).

Tabelul 2: Stadializare clinică a HIV/SIDA la adulți și adolescenți seropozitivi conform OMS

Etapa clinică 1

Limfadenopatie generalizată persistentă.

Etapa clinică 2

Pierderea în greutate (peste 10% din greutatea estimată sau măsurată).

Infecții respiratorii recurente (sinuzită, amigdalită, otită medie, faringită).

Ulcerații recurente în cavitatea bucală.

Erupție cutanată mâncărime papulară.

Infecții fungice ale unghiilor.

Etapa clinică 3

Pierdere severă în greutate (peste 10% din greutatea estimată sau măsurată).

Diaree cronică mai mult de 1 lună.

Temperatura persistentă (peste 37,6 ° C intermitentă sau constantă pentru o perioadă mai mare de 1 lună).

Candidoza orală persistentă.

Infecții bacteriene severe (pneumonie, empiem, piomiitoză, infecții osoase sau articulare, meningită sau bacteremie).

Stomatita ulcerativă acută necrozantă, gingivită sau parodontită.

Anemie ( Concluzii

Conform datelor din literatură, manifestările otorinolaringologice se găsesc în aproximativ 80% din cazuri. Sunt comune, dar nespecifice.

De obicei sunt neglijați și etiologia lor rămâne nerecunoscută. Conducerea este simptomele orofaringiene, dintre care candidozele orale sunt pe primul loc. Pacienții seropozitivi au adesea limfadenopatie cervicală, otită medie purulentă cronică și rinosinuzită.

Medicul otorinolaringolog și medicul general ar trebui să fie pregătiți pentru a diagnostica astfel de cazuri, deoarece sunt adesea primii medici care examinează un pacient cu HIV.

Din 2006, Centrele SUA pentru Controlul Bolilor au recomandat ca fiecare pacient să fie testat în mod curent pentru HIV în timpul unei vizite la o unitate de sănătate.

Etapa clinică 1

Limfadenopatie generalizată persistentă.

Etapa clinică 2

Pierderea în greutate (peste 10% din greutatea estimată sau măsurată).

Infecții respiratorii recurente (sinuzită, amigdalită, otită medie, faringită).

Ulcerații recurente în cavitatea bucală.

Erupție cutanată mâncărime papulară.

Infecții fungice ale unghiilor.

Etapa clinică 3

Pierdere severă în greutate (peste 10% din greutatea estimată sau măsurată).

Diaree cronică mai mult de 1 lună.

Temperatura persistentă (peste 37,6 ° C intermitentă sau constantă pentru o perioadă mai mare de 1 lună).

Candidoza orală persistentă.

Infecții bacteriene severe (pneumonie, empiem, piomiitoză, infecții osoase sau articulare, meningită sau bacteremie).

Stomatita ulcerativă acută necrozantă, gingivită sau parodontită.

Anemie (9/l) sau trombocitopenie cronică (9/l).

Etapa clinică 4

Pierdere severă în greutate (peste 10% din greutatea estimată sau măsurată).

Pneumonie bacteriană severă recurentă.

Infecție cronică cu herpes simplex (labială, genitală sau anorectală care durează mai mult de o lună sau viscerală).

Candidoza esofagiană (sau a traheei, bronhiilor sau plămânilor).

Sarcomul lui Kaposi.

Criptococoză extrapulmonară, incl. meningita.

Infecție micobacteriană non-tuberculoasă diseminată.

Leucoencefalopatie multifocală progresivă.

Bacteremie salmonella non-tifoidă recurentă.

Cancerul de col uterin invaziv.

Leishmanioză disipată atipică.

Nefropatie simptomatică sau cardiomiopatie asociată cu HIV.