sistemului

Sistemul urinar (sau excretor) efectuează excreția continuă a produselor metabolice și excreția lor periodică sub formă de urină. Acesta joacă un rol cheie în acest sistem rinichiul. Rinichii au multe funcții, dintre care principala este formarea excretorie a urinei.

Procesele prin care rinichiul produce urină sunt: filtrare glomerulară, reabsorbție tubulară și secreție tubulară. În acest fel, acestea asigură menținerea echilibrului apă-electrolit în organism. Urina produsă de rinichi este excretată prin tractul urinar, trecând prin uretere până la vezică. Colectat în vezică este excretat prin uretra (uretra), care are caracteristici diferite la ambele sexe. În consecinţă, la bărbați uretra este cu o lungime de aproximativ 22 cm, A la femeile de la 3 la 5 cm. Lungimea scurtă a uretrei la femele creează o condiție prealabilă pentru intrarea mai ușoară a agenților patogeni direct în vezică, ceea ce determină incidența mai mare a cistitei la femei și a uretritei la bărbați.


Diferite afecțiuni ale corpului și boli ale unuia sau mai multor organe ale sistemului urinar pot perturba în mod semnificativ funcționarea normală a acestuia, care se manifestă odată cu apariția simptomelor specifice: oliguria, anuria, poliuria, polakiuria, disuria, enureza, proteinuria, hematuria, leucocituria, bacteriurie.


Se pot manifesta sau mai multe dintre ele pot fi înregistrate simultan.


Oliguria și anuria


Ca oligurie, este definită, cantitate redusă de urină formată din rinichi, calculat mai puțin de 1 ml/kg greutate corporalăși, în timp ce anuria este încetarea completă a formării și excreției de urină.


Alimentarea adecvată a sângelui, starea funcțională și permeabilitatea tractului urinar sunt extrem de importante pentru funcționarea normală a rinichilor. În cazul încălcării oricăruia dintre aceste trei niveluri, cel mai evident semn este oliguria. În funcție de nivelul de implicare, este clasificat ca:

  • Prerenal, în care alimentarea cu sânge a rinichilor este întreruptă, ducând la filtrare redusă și producerea de urină. Bolile caracterizate de oligurie prerenală pot fi asociate cu afecțiuni hipovolemice (pierderea apei și electroliților din diaree și/sau vărsături; sângerări, arsuri, hipoproteinemie), hipotensiune arterială (sepsis, șoc anafilactic, insuficiență cardiacă și hipo). pneumonie, suferință respiratorie).
  • Renal, datorită afectării funcției renale, în: glomerulopatii, nefropatii ereditare, nefrită interstițială, necroză tubulară acută, anomalii congenitale ale rinichilor etc;
  • Și postrenal, care se datorează unei opriri în cursul tractului urinar și reținerii urinei, care are loc în reflux vezicouretral, urolitiază, uropatie obstructivă, cheaguri de sânge în sângerări masive;

Pentru a determina cantitatea de urină excretată la copiii mai mari, este suficient să colectați și să măsurați cantitatea de urinare. La sugari, acest lucru se realizează prin introducerea unui cateter uretral și utilizarea colectoarelor de plastic.


Poliuria


Aceasta este o condiție în care diureza depășește de 1,5 până la 2 ori normal. Diureza normală este afectată de o serie de factori și variază considerabil. În practică, regula se aplică conform căreia cantitatea normală de urină eliminată în 24 de ore este de 6-7 ml pentru fiecare centimetru al înălțimii copilului. Poliuria este o afecțiune în care cantitatea de urină excretată ajunge la 10-15 ml/cm.


Poliuria se poate datora mai multor boli, respectiv de origine renală sau extrarenală.

  • Boli de rinichi, în care apare poliuria: diabet incidental nefrogen - este primar sau secundar (în nefrolitiază, boală renală polichistică, uropatie obstructivă, boli sistemice);
  • Poliuria se observă în boli extrarenale precum diabet zaharat, diabet zaharat simptomatic insipid (care afectează sistemul nervos central), diabet zaharat insipid hormonal, polidipsie psihogenă sau diuretice.

Poliuria nu trebuie confundată cu polakiurie, ceea ce înseamnă urinare frecventă! Urinarea frecventă nu înseamnă întotdeauna mai multă urină, uneori este posibil chiar opusul!

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.