Polinevrita și polineuropatia sunt boli care pot fi cauzate de diverși factori: agenți infecțioși, intoxicații, stare generală de rău, reacții alergice și multe altele. Sistemul nervos periferic este afectat difuz: trunchiurile nervoase ale nervilor spinali cu sau fără implicarea nervilor cranieni, cu sau fără implicarea în procesul de boală al măduvei spinării. Principalul lucru este prezența sindromului polinevritei cu implicarea simultană a mai multor nervi. Vorbim de polinevrită atunci când procesul este de natură inflamatorie și este cauzat de bacterii sau viruși și pentru polineuropatie - când cauza este de altă natură - agenți toxici (de exemplu alcool), leziuni renale sau hepatice, diabet, microtraumatism (vibrații ale sau caracter local etc.).

viață

Asa numitul Polinevrita Guillain-Barré. De fapt, este vorba de poliradiculoneurită, deoarece, pe lângă nervii periferici, este afectată și măduva spinării. Se crede că este cauzat de un virus care nu a fost încă descoperit. De multe ori boala este precedată de o răceală. Bărbații se îmbolnăvesc de două ori mai des decât femeile.

Debutul este acut, cu o creștere a temperaturii la 38-39 grade C și oboseală generală. În același timp, apare slăbiciunea musculară, care ulterior se dezvoltă în paralizie flască, cu aproape niciun tonus muscular, incapacitate de a efectua mișcări voluntare și atrofie a mușchilor motori.

Paralizia acoperă grupurile musculare simetrice și este mai pronunțată în cele mai periferice părți ale membrelor. Nervii sunt dureroși sub presiune. La început există o sensibilitate crescută, dar treptat scade și dispare complet (anestezie = lipsă de sensibilitate). Uneori, nervii cranieni sunt afectați simetric. Nervul facial (inervează mușchii feței) și nervii excitatori (legați de mișcările globului ocular în toate direcțiile) sunt cel mai adesea deteriorate.

Boala se dezvoltă complet în 2-3 săptămâni, rar în 1-2 luni, după care simptomele revin. În unele cazuri, se dezvoltă paralizie ascendentă, iar procesul este transmis de la nervii spinali până la creier și nervii cranieni.

Afecțiunea începe de obicei la extremitățile inferioare cu furnicături, durere, paralizie și febră. Timp de câteva zile, nervii periferici ai mâinilor și ulterior nervii cranieni sunt acoperiți într-o direcție ascendentă. Apar tulburări severe ale activității respiratorii și cardiovasculare. Într-o astfel de dezvoltare, boala se încheie cu moartea dacă pacienții nu sunt puși pe respirație artificială în unitatea de terapie intensivă.

Tratamentul se efectuează în general într-un spital cu o unitate de terapie intensivă.
Alte polinevrite infecțioase sunt cele care apar în aproape toate bolile infecțioase acute și cronice.

Polinevrita în difterie duce la deteriorarea vagului și a nervului faringian cu paralizie a palatului moale.

Polinevrita se observă în gripă, oreion, zona zoster, dizenterie, febră tifoidă, tuberculoză, reumatism, sifilis, lepră. În astfel de cazuri, se tratează boala de bază.

Dintre polineuropatii, cele mai tipice sunt cele care apar în intoxicațiile acute și cronice. Se numesc polineuropatie toxică: din alcool, plumb, arsen, mercur, unele medicamente.

Cea mai caracteristică a acestora este începutul imperceptibil și dezvoltarea lor treptată.

În unele polineuropatii (arsenic, hidrogen sulfurat) predomină tulburările motorii. Mai târziu, polineuropatia devine mixtă.

Dintre polineuropatia medicamentoasă, cele mai frecvente sunt cele ale sulfonamidelor (care afectează nervii membrului inferior al piciorului), talidomida, streptomicina (afectează nervii vestibulari și auditivi cu amețeli, eșecuri și auz redus).

Dintre polineuropatia datorată afectării metabolismului, cea mai tipică este cea a diabetului zaharat. La început apare cu dureri și furnicături la nivelul membrelor. Pareza periferică ulterioară (scăderea tonusului muscular, pierderea mușchilor) și paralizia (incapacitatea de a efectua mișcări volitive cu atrofie musculară) se adaugă.

Tratamentul polineuropatiei este medical și trebuie adaptat la boala de bază. Fizioterapia bine măsurată și reabilitarea în timp util sunt extrem de importante.