TIDIAN 25 mg comprimate filmate
TIDIAN 50 mg comprimate filmate
TIDIAN 100 mg comprimate filmate
TIDIAN 200 mg comprimate filmate
topiramat

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

TIDIAN 25 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat conține topiramat 25 mg.
Excipient: 48 mg lactoză monohidrat

TIDIAN 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat conține topiramat 50 mg.
Excipient: 95,9 mg lactoză monohidrat
TIDIAN 100 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat conține 100 mg topiramat.
Excipient: 191,8 mg lactoză monohidrat

TIDIAN 200 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat conține topiramat 200 mg.
Excipient: 124,5 mg lactoză monohidrat

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ/Tidian tabl. film. 100 mg x 28; x 30; x 56; x 60; x 100 /

TIDIAN 25 mg comprimate filmate: comprimate filmate albe, ovale, marcate cu „T” pe o față și „25” pe cealaltă.
TIDIAN 50 mg comprimate filmate: comprimate filmate portocalii, ovale, marcate cu „T” pe o față și „50” pe cealaltă.
TIDIAN 100 mg comprimate filmate: comprimate filmate galbene, ovale, marcate cu „T” pe o față și „100” pe cealaltă.
TIDIAN 200 mg comprimate filmate: comprimate filmate roz, ovale, marcate cu „T” pe o parte și „200” pe cealaltă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Epilepsie
Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste: monoterapie la pacienții cu epilepsie cu convulsii inițiale parțiale și/sau convulsii generalizate tonico-clonice.

Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste: terapie adjuvantă la pacienții cu epilepsie cu convulsii inițiale cu debut parțial și/sau convulsii tonico-clonice generalizate.

Migrenă
Adulți: terapie de linia a doua pentru prevenirea cefaleei de migrenă.

4.2 Doze și mod de administrare

Principii generale
Pentru un control optim al convulsiilor, atât la adulți, cât și la copii, se recomandă începerea tratamentului la o doză mică, urmată de titrare la o doză eficientă. Comprimatele nu trebuie sparte. Concentrațiile plasmatice ale topiramatului nu trebuie monitorizate pentru a optimiza tratamentul medicamentos. Rareori, adăugarea de topiramat la fenitoină poate necesita ajustarea dozei celui de-al doilea produs pentru a obține o eficacitate clinică optimă. Adăugarea sau întreruperea fenitoinei sau carbamazepinei la terapia cu topiramat poate necesita ajustarea dozei de Tidian. Tidian poate fi luat fără a lua în considerare dieta.

Epilepsie
a) Monoterapie
Principii generale
La pacienții care trec la monoterapie cu topiramat, efectele asupra controlului convulsiilor trebuie luate în considerare la întreruperea tratamentului antiepileptic concomitent. Cu excepția cazului în care, din motive de siguranță, este necesară întreruperea bruscă a tratamentului antiepileptic concomitent, se recomandă ca aproximativ o treime din doza de tratament antiepileptic concomitent să fie întreruptă la fiecare 2 săptămâni. Când inductorii enzimatici sunt opriți, nivelurile de topiramat cresc. Reducerea dozei de topiramat poate fi necesară pentru indicațiile clinice.

Migrenă
Adulți
Titrarea ar trebui să înceapă cu 25 mg pe noapte timp de o săptămână. Doza trebuie apoi crescută în trepte de 25 mg/zi la intervale de 1 săptămână. Dacă pacientul nu poate tolera bine regimul de titrare, pot fi utilizate intervale mai lungi între ajustările dozei.

Doza zilnică recomandată de topiramat ca tratament pentru prevenirea migrenei este de 100 mg/zi administrată în două doze divizate. Unii pacienți au fost tratați cu succes cu o doză zilnică totală de 50 mg/zi. Doza și rata de titrare trebuie determinate de rezultatele clinice.

4.3 Contraindicații/Tidian tabl. film. 100 mg x 28; x 30; x 56; x 60; x 100 /

Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului.

Tratamentul pentru prevenirea migrenei:
În timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă dacă nu utilizează o metodă eficientă de contracepție. Convulsiile în timpul sarcinii prezintă un risc grav atât pentru mamă, cât și pentru copil. Prevenirea convulsiilor prin topiramat, cu condiția ca acesta să fie indicat corect, depășește riscul de malformații. Cu toate acestea, prevenirea atacurilor de migrenă nu justifică acest risc. Prin urmare, indicația topiramatului pentru prevenirea atacurilor de migrenă este contraindicată în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă dacă nu utilizează o metodă eficientă de contracepție (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Tulburări de dispoziție/depresie
O incidență crescută a depresiei și tulburărilor de dispoziție a fost observată în timpul tratamentului cu topiramat.

Tentative de sinucidere
Au fost raportate încercări de sinucidere sau de sinucidere la pacienții tratați cu medicamente anti-epileptice în mai multe indicații. O meta-analiză a studiilor clinice controlate cu placebo de medicamente epileptice arată un risc ușor crescut de ideatie și comportament suicidar.

Mecanismul acestui risc este necunoscut și este posibil ca datele disponibile să nu excludă creșterea riscului de topiramat.
Prin urmare, pacienții (în special cei cu antecedente de depresie și/sau comportament suicidar, adolescenți și persoane mai tinere care pot prezenta un risc mai mare de idei și încercări suicidare) ar trebui să fie monitorizați pentru idei suicidare, gânduri și comportamente și să ia tratamentul adecvat. Pacienții (și cei care îi îngrijesc) trebuie sfătuiți să solicite asistență medicală dacă apar semne de idei sau comportamente suicidare.

Nefrolitiaza
Unii pacienți, în special cei cu predispoziție la nefrolitiază, pot prezenta un risc crescut de a dezvolta pietre la rinichi și simptome asociate, cum ar fi colici renale, dureri de rinichi sau dureri de șold.
Factorii de risc pentru nefrolitiază includ un istoric personal și familial de nefrolitiază și hipercalciurie. Niciunul dintre factorii de risc nu este un factor de prognostic fiabil pentru formarea calculilor renali în timpul tratamentului cu topiramat. În plus, pacienții care primesc tratament cu alte medicamente legate de nefrolitiază pot prezenta un risc crescut.

Afectarea funcției hepatice
Topiramatul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece clearance-ul topiramatului poate fi redus.

Miopie acută și glaucom secundar cu unghi închis
Sindromul de miopie acută asociat cu glaucom secundar cu unghi închis a fost observat la pacienții cu topiramat. Simptomele includ un debut acut al scăderii acuității vizuale și/sau a durerii oculare. Manifestările oftalmice pot include miopia, scăderea adâncimii camerei anterioare, hiperemie oculară (roșeață) și creșterea presiunii intraoculare.

Midriaza poate fi sau nu prezentă. Sindromul poate fi asociat cu revărsat supraciliar care duce la o dislocare a lentilei și a irisului, blocarea căilor de drenaj intraocular și glaucom secundar de închidere unghiulară. Simptomele apar de obicei în decurs de o lună de la începerea tratamentului cu topiramat. Spre deosebire de glaucomul primar cu unghi închis, care este rar la pacienții cu vârsta sub 40 de ani, glaucomul secundar cu unghi închis asociat cu topiramat este observat atât la copii, cât și la pacienții adulți. Tratamentul include întreruperea topiramatului cât mai curând posibil sub supravegherea unui medic, precum și măsuri adecvate pentru reducerea presiunii intraoculare.

Acest tratament este determinat de un oftalmolog în conformitate cu rezultatele examenului oftalmoscopic. Presiunea intraoculară crescută a oricărei etiologii, dacă nu este tratată, poate duce la consecințe severe, inclusiv pierderea permanentă a vederii.

Acidoza metabolică
Acidoza metabolică nepotrivită hipercloremică, non-anionică (adică reducerea bicarbonatului seric sub valorile normale de referință în absența alcalozei respiratorii) a fost asociată cu tratamentul cu topiramat. Scăderea bicarbonatului seric se datorează efectului inhibitor al topiramatului asupra anhidrazei carbonice renale. În general, o scădere a bicarbonatului are loc la începutul tratamentului, deși se poate dezvolta în orice moment în timpul tratamentului. Scăderea este de obicei ușoară până la moderată (scăderea medie de 4 mmolD la doze de 100 mg/zi sau mai mult la adulți și la aproximativ 6 mg/kg/zi la copii și adolescenți). Rareori la pacienți există o scădere la valori sub 10 mmol/l. Condițiile care predispun la acidoză (cum ar fi afecțiunile renale, tulburările respiratorii severe, starea epileptică, diareea, intervenția chirurgicală, dieta ketogenică sau anumite medicamente) pot potența efectul topiramatului de scădere a bicarbonatului.

Acidoza metabolică cronică la copii și adolescenți poate încetini creșterea. Efectul topiramatului asupra creșterii și a efectelor legate de os nu a fost studiat sistematic la populațiile de copii și adulți.
În funcție de starea de bază, se recomandă testarea adecvată, inclusiv determinarea nivelurilor serice de bicarbonat, în timpul tratamentului cu topiramat. Dacă se dezvoltă și persistă acidoză mitabolică, trebuie luată în considerare reducerea sau întreruperea dozei (folosind doze variate).

Oligohidroza și hipertermia
Oligohidroza (mai puțin transpirație), care rareori duce la spitalizare, a fost raportată cu topiramat. Majoritatea mesajelor sunt la copii. Pacienții, în special la copii, tratați cu topiramat trebuie monitorizați continuu pentru a nu transpira mai puțin și a febrei, în special la temperaturi ambiante ridicate. TIDIAN trebuie utilizat cu precauție atunci când este prescris împreună cu alte medicamente care predispun pacienții la tulburări legate de căldură; aceste medicamente includ, dar nu se limitează la, alți inhibitori ai anhidrazei carbonice și medicamente cu activitate anticolinergică.

Aditivi alimentari
Suplimentele nutriționale sau mai mult aport alimentar pot fi luate în considerare dacă pacientul slăbește în timpul tratamentului cu topiramat.
Acest medicament conține lactoză monohidrat. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau intoleranță la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Modificările cu efect> 15% sunt rezumate în acest moment.

Efectele topiramatului asupra altor produse antiepileptice
Combinația topiramatului cu alte medicamente antiepileptice (care conțin fenitoină, carbamazepină, acid valporoic, fenobarbital, primidonă) nu are niciun efect asupra concentrațiilor plasmatice ale acestora la starea de echilibru, cu excepția cazurilor în care adăugarea topiramatului la fenitoină poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice. Acest lucru se poate datora inhibării izoformei polimorfe a unei enzime specifice (CYP2C19). Astfel, la orice pacient tratat cu fenitoină, nivelurile de fenitoină trebuie monitorizate în caz de
manifestări clinice sau simptome de intoxicație
Un studiu de interacțiune farmacocinetică la pacienții cu epilepsie a topiramatului în asociere cu lamotrigină a arătat că topiramatul la doze de 100 până la 400 mg/zi nu a avut niciun efect asupra concentrațiilor plasmatice de lamotrigină la starea de echilibru. În plus, nu a existat nicio modificare a concentrațiilor plasmatice la starea de echilibru de topiramat în timpul sau după întreruperea tratamentului cu lamotrigină (doza medie de 327 mg/zi).

Efectele altor produse antiepileptice asupra topiramatului
Fenitoina și carbamazepina scad concentrațiile plasmatice ale topiramatului și includerea sau întreruperea acestora în cursul tratamentului cu topiramat, în acest sens, ar trebui să fie însoțite de titrarea dozei de topiramat până la obținerea unui răspuns clinic.
Administrarea sau întreruperea acidului valporoic nu duce la modificări relevante clinic ale concentrațiilor plasmatice de topiramat și, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei.

Interacțiunile sunt rezumate în următorul tabel:

comprimate filmate

↔. nicio modificare a concentrațiilor plasmatice (modificări de până la 15%)
* *. creșterea concentrației plasmatice în cazuri izolate
↓. scăderea concentrației plasmatice
NS. nu studiat

Digoxină:
Într-un studiu cu doză unică, aria sub curba concentrației plasmatice-timp (ASC) pentru digoxina plasmatică a fost redusă cu 12% datorită administrării topiramatului. Semnificația clinică a acestei observații nu a fost stabilită. Când se adaugă sau se întrerupe topiramatul la pacienții tratați cu digoxină, trebuie acordată o atenție specială monitorizării de rutină a nivelurilor serice de digoxină.

Substanțe cu efect inhibitor central:
Administrarea concomitentă de topiramat, alcool și alte substanțe suprimate central nu a fost testată clinic și nu este recomandată.

Litiu:
La voluntarii sănătoși, s-a înregistrat o scădere marcată (18% pentru ASC) în cazul administrării sistemice de litiu cu topiramat 200 mg/zi. La pacienții cu tulburare bipolară, farmacocinetica litiului nu este afectată de tratamentul cu topiramat la doze de 200 mg/zi; cu toate acestea, există un efect sistemic crescut (% pentru ASC) după doze de topiramat de până la 600 mg/zi. Nivelurile de litiu trebuie monitorizate atunci când se administrează concomitent cu topiramat.

Risperidonă:
Studiile de interacțiune medicamentoasă în doze unice și multiple de voluntari sănătoși și pacienți cu tulburare bipolară au dat rezultate similare. Când a fost administrat concomitent cu topiramat la doze crescânde de 100, 250 și 400 mg/zi, a existat o scădere a efectului sistemic al risperidonei (administrat la doze cuprinse între 1 și 6 mg/zi) (16% și 33%) pentru ASC la starea de echilibru la doze de 250 și respectiv 400 mg/zi). S-au observat modificări minime ale farmacocineticii moleculei active totale (risperidonă plus 9-hidroxiprisperidonă), fără modificări în 9-hidroxiprisperidonă. Nu au existat modificări relevante din punct de vedere clinic în efectul sistemic al risperidonei sau topiramatului, prin urmare este posibil ca aceste reacții să fie nesemnificative din punct de vedere clinic.

Hidroclorotiazidă (HCTz):
Un studiu de interacțiune medicament la voluntari sănătoși a evaluat farmacocinetica de echilibru a hidroclorotiazidei (25 mg/24 ore) și a topiramatului (96 mg/12 ore) atunci când este administrată singură sau concomitent. Rezultatele acestui studiu au arătat că Cmaxul topiramatului a crescut cu 27%, iar ASC a crescut cu 29% când s-a adăugat hidroclorotiazidă la topiramat. Semnificația clinică a acestei modificări este necunoscută. Adăugarea de hidroclorotiazidă la tratamentul cu topiramat poate necesita ajustarea dozei de topiramat. Farmacocinetica stării de echilibru a hidroclorotiazidei nu este afectată semnificativ de administrarea concomitentă de topiramat. Rezultatele laboratorului clinic arată o scădere a potasiului seric după administrarea de topiramat sau hidroclorotiazidă, care este mai pronunțată cu administrarea combinată de hidroclorotiazidă și topiramat.

Metformin:
Un studiu de interacțiune medicamentoasă la voluntari sănătoși a evaluat farmacocinetica stării de echilibru a metforminei și topiramatului în plasmă atunci când metformina și topiramatul au fost co-administrate. Rezultatele acestui studiu au arătat că media Cmax pentru metformină și ASC medie 0-12h au crescut cu 8% și, respectiv, 25%, cu clearance-ul plasmatic mediu oral scăzând cu 20% atunci când metformina a fost administrată concomitent cu topiramat. Topiramatul nu a afectat metformin tmax. Semnificația clinică a efectului topiramatului asupra farmacocineticii metforminei este neclară. Clearance-ul plasmatic oral al topiramatului este scăzut atunci când este administrat concomitent cu metformin. Amploarea modificării clearance-ului este necunoscută. Semnificația clinică a efectului metforminei asupra farmacocineticii topiramatului este neclară. Când se adaugă sau se întrerupe topiramatul la pacienții care primesc tratament cu metformină, trebuie acordată o atenție specială monitorizării de rutină a nivelului lor de diabet.

Pioglitazonă:
Un studiu de interacțiune medicament la voluntari sănătoși a evaluat farmacocinetica stării de echilibru a topiramatului și pioglitazonei atunci când a fost administrată singură sau concomitent. S-a observat o scădere cu 15% a ASUC ale pioglitazonei, a existat o modificare a Cmaxss. Constatarea nu are nicio semnificație statistică. În plus, a existat o scădere cu 13% și 16% a hidroxi metabolitului activ pentru Cmaxss și, respectiv, AUCts, precum și o scădere cu 60% a Cmaxss și AUCts în metabolitul ceto activ. Semnificația clinică a acestor rezultate este necunoscută. Când topiramatul este adăugat sau întrerupt la pacienții care primesc tratament cu pioglitazonă sau pioglitazonă se adaugă tratamentului cu topiramat, trebuie acordată o atenție specială monitorizării de rutină a pacienților pentru un control adecvat al diabetului lor.

Glibenclamidă:
Un studiu de interacțiune medicament la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 a evaluat farmacocinetica stării de echilibru a glibenclamidei (5 mg/zi) singură sau concomitent cu topiramat (150 mg/zi). Există o scădere de 25% a AUC24 a glibenclamidei la administrarea concomitentă cu topiramat. Efectul sistemic al metaboliților activi, 4-trans-hidroxi-glibenclamidă (M1) și 3-cis-hidroxiglibenclamidă (M2), a fost redus cu 13% și, respectiv, 15%. Farmacocinetica la starea de echilibru a topiramatului rămâne neafectată de glibenclamidă administrată concomitent. Când se adaugă topiramat la tratamentul cu glibenclamidă sau se adaugă glibenclamidă la tratamentul cu topiramat, trebuie acordată o atenție specială monitorizării de rutină a pacienților pentru un control adecvat al diabetului lor.

Alte forme de interacțiune:

Medicamente care predispun la nefrolitiază
Topiramatul utilizat concomitent cu alte produse predispuse la nefrolitiază poate crește riscul de nefrolitiază. Când se utilizează topiramat, astfel de produse trebuie evitate, deoarece pot crea un mediu fiziologic care crește riscul formării de pietre la rinichi.

Acid valproic
Utilizarea concomitentă a topiramatului și a acidului valproic a fost asociată cu hiperamonemia, cu sau fără encefalopatie, la pacienții care au tolerat fiecare dintre medicamente separat. În majoritatea cazurilor, simptomele și manifestările scad odată cu întreruperea fiecărui medicament.
Această reacție adversă nu se datorează unei interacțiuni farmacocinetice. Nu s-a observat nicio asociere între ammonemie și monoterapie cu topiramat sau tratamentul concomitent cu un alt medicament antiepileptic.

și valorile% sunt modificările medii ale Cmax sau ASC în monoterapie
↔ - fără efect asupra Cmax și ASC (1/10)
Frecvente (> 1/100, până la 1/1000, până la 1/10.000, până la ultima revizuire luni, 03 iunie 2019 11:10