Esența logopediei

Ca urmare a anumitor boli și afecțiuni, precum și a leziunilor traumatice bruște, unii pacienți au diverse tulburări de vorbire. Pentru a le depăși este ținut logopedie.

Logopedia își propune să realizeze o vorbire inteligibilă și fluentă. Se efectuează după o monitorizare atentă a problemei pacientului, stabilirea gradului de tulburări și selectarea programelor individuale de tratament.

Pentru cine este logopedia? ?

tratamentul
Logopedia este concepută pentru copii și adulți care au:

  • dificultate în reproducerea și utilizarea vorbirii;
  • dificultăți în înțelegerea vorbirii;
  • dificultăți în pronunțarea anumitor sunete;
  • bâlbâială;
  • dificultăți de mâncare, de mestecat și/sau de înghițire.

Logopedia trebuie adaptată vârstei, gradului de tulburări de vorbire și stării emoționale a pacientului.

În ce boli se desfășoară logopedia ?

Dificultățile de vorbire la copii se pot datora:

Tulburările de vorbire sunt un simptom concomitent al:

Dificultăți de vorbire la adulți (în unele cazuri la copii) pot apărea ca urmare a:

Principiile logopediei

După cum sa menționat, logopedia este destinată copiilor și adulților care au dificultăți de vorbire de diferite naturi, precum și din mai multe motive (fizice, intelectuale, mentale și altele). Datorită naturii diferite a problemei și a nevoilor unice, este necesară o abordare individuală a fiecărui pacient.

În acest scop, terapeutul evaluează nevoile specifice ale persoanei, după o consultare îndelungată și amănunțită. Pe baza informațiilor culese, el pregătește un program individual de tratament care vizează maximizarea dificultăților. Implicarea familiei în acest lung proces are o importanță deosebită!

În unele cazuri, logopedul lucrează cu alți specialiști, cum ar fi:

  • medici;
  • asistente medicale;
  • psihologi;
  • kinetoterapeuți;
  • terapeuți ocupaționali.

De asemenea, se poate lega cu profesioniști din domeniul educației și serviciilor sociale.

Tratamentul preșcolar are două abordări în funcție de faptul dacă copilul este conștient de problema sa sau nu.

Modelul indirect pentru tratamentul tulburărilor de vorbire folosește tratamentul prin influența rudelor copilului și acesta este stimulat să comunice constant cu ceilalți. Sub forma unui joc, el este făcut să numească obiecte care au o combinație specifică de sunete. „P”, „M”, „N”, „J”, „Sh”, „Sh”, „H” sunt foarte importante.

Când copilul își dă seama de problema sa, este mai dificil, deoarece devine închis și refuză să vorbească. În plus față de o consultare cu un logoped, un psiholog care are experiență în lucrul cu copii ar trebui consultat și în timpul tratamentului. Terapia combinată are avantajul că poate clarifica simultan cauzele tulburării de vorbire și poate preveni încetarea completă a vorbirii copilului. Foarte des, când copiii își dau seama că vorbesc greșit, le este rușine de asta și refuză să vorbească. În acest caz, părinții sunt sfătuiți să discute în mod constant cu copiii lor, descriind chiar și activitățile de zi cu zi pe care le desfășoară. De exemplu: "În prezent pregătesc supă de mâncat. Pentru a face supa, voi adăuga legume și voi pune oala pe aragaz.".

Metode de logopedie

Există multe metode diferite utilizate de logopezi în scopul logopediei. În majoritatea cazurilor, când lucrați cu copiii, exercițiile sunt dezvoltate sub forma unui joc. Acest lucru este foarte important deoarece copiii își pierd cu ușurință motivația pentru a munci dacă nu sunt interesați. De asemenea, ei nu ar trebui să se simtă „obligați” să participe la proces - cel mai bine este să o facă imperceptibil. Toate metodele sunt adaptate vârstei și nevoilor specifice ale pacientului.

În caz de dificultăți sau refuz de comunicare, se folosesc carduri speciale, fotografii, cărți, obiecte, păpuși, cu ajutorul cărora copilul își poate exprima cererile, emoțiile și impresiile. Abordarea poate presupune redarea unor scene „obișnuite”, de zi cu zi, pentru a predispune copilul. Logopedul pune accentul pe vocabularul corect, folosind propoziții simple și pronunțând cuvintele încet și clar.

Pentru copiii cu dificultăți în producerea anumitor sunete, se utilizează o abordare în care copilul încearcă să producă (să imite) sunetele specifice în mod repetat. Terapeutul pune un accent deosebit pe sunete specifice, explicând și arătând modul în care limba ar trebui să se miște sau să se poziționeze pe măsură ce sunetul este pronunțat. O oglindă este adesea utilizată, astfel încât copilul să poată observa doar cum se descurcă.

Dacă copilului îi este greu să pronunțe o anumită scrisoare, în munca sa zilnică logopedul subliniază cuvintele care încep cu ea, începând cu altele mai ușoare și crescând treptat dificultatea.

Pentru problemele de articulare datorate tulburărilor de coordonare orală, de exemplu, logopezii lucrează și la mușchii gurii, limbii și gâtului. În acest scop, se aplică masaje ale feței, maxilarelor și limbii; exerciții pentru limbă, buze și mușchi faciali; învățarea utilizării paiului; fluierând sau folosind degetele. Scopul acestor metode este de a îmbunătăți mobilitatea mușchilor implicați în vorbire.

O parte importantă a tratamentului este, de asemenea, exercițiile de respirație, în care copilul învață cum să respire ușor în timp ce vorbește.

Alte tipuri de exerciții îi ajută pe copii să învețe abilitățile sociale implicate în comunicare, învățându-i să-și țină capul în poziție verticală, să păstreze contactul vizual și să repete cuvinte atunci când sunt înțelese greșit.

Logopezi pot ajuta, de asemenea, copiii cu dizabilități severe să învețe cum să utilizeze dispozitive de comunicare speciale, cum ar fi un computer cu un sintetizator vocal sau o placă specială acoperită cu simboluri ale obiectelor și activităților de zi cu zi.

Logopedie pentru bâlbâială

Bâlbâiala afectează fluența vorbirii, ceea ce îngreunează comunicarea. Tulburarea se caracterizează prin tulburări în producerea sunetelor vorbirii, precum repetarea anumitor litere sau silabe (de obicei prima din cuvânt) sau precedarea cuvântului cu sunete extinse, precum „hmmm”, „uh” sau altele. În unele cazuri, persoana face un efort pentru a reproduce orice sunet și este nevoie de ceva timp pentru a-și depăși dificultatea.

Bâlbâia începe în timpul copilăriei și poate dura o viață întreagă. La unii pacienți este o problemă constantă, iar la alții apare cu o anumită anxietate - o conversație cu o anumită persoană, în fața unui public, o conversație telefonică, cu o anumită emoție puternică. Dacă nu se iau măsuri, situația se poate agrava și duce la izolare socială.

Veți găsi mai multe despre această tulburare:

Cum să diagnosticați bâlbâia ?

Identificarea bâlbâirii în discursul unui individ pare o sarcină ușoară. Toată lumea poate constata că interlocutorul său se bâlbâie. În același timp, totuși, diagnosticarea balbismului nu este o sarcină atât de ușoară și ar trebui să fie efectuată de un logoped.

În timpul evaluării afecțiunii, specialistul acordă atenție numărului și tipului acestor „bâlbâi”, precum și în ce situații sunt observate. De asemenea, urmărește modul în care pacientul face față dificultăților. De asemenea, este important cum reacționează persoana la o posibilă „batjocură” a stării sale și dacă se reflectă afectarea momentană. De asemenea, sunt evaluate competențele lingvistice; numărul și complexitatea cuvintelor care pot fi pronunțate fără probleme; vârsta și istoricul persoanei (balbismul se poate datora unor traume din trecut, care pot complica semnificativ starea și diagnosticul).

Totalitatea acestor informații este analizată foarte atent pentru a determina măsura în care există o încălcare a fluenței vorbirii. Pe baza diagnosticului și a concluziilor făcute, se dezvoltă un program specific, individual pentru tratament logopedie și (dacă este necesar) alte metode.

Cum se tratează bâlbâiala ?

Un rol cheie în bâlbâială îl joacă logopedia specializată a unui logoped. În cel mai bun caz, tratamentul balbismului este complex și ar trebui să includă și consultarea cu un psiholog.

Aplicarea logopediei urmărește realizarea vorbirii fluente fără întreruperea silabelor și cuvintelor individuale.

Cel mai bine este să începeți logopedia în copilărie. Tulburarea devine de obicei evidentă între 2,5 și 4 ani și mai rar poate începe la o vârstă școlară timpurie. Este mai frecvent la băieți decât la fete. Cu cât se iau măsuri anterioare, cu atât se obțin rezultate mai bune, iar bâlbâiala poate fi complet depășită.

Participarea părinților copilului la procesul de tratament este, de asemenea, foarte importantă pentru tratamentul tulburării de vorbire. Foarte des copiii încep să se bâlbâie învățând de la părinții lor bâlbâiți, pe principiul imitației. În acest caz, tratamentul ar trebui să vizeze nu numai copilul, ci și părinții.

În general, succesul logopediei depinde de vârsta pacientului; angajamentul și dedicarea profesioniștilor, a familiei și a profesorilor; stresul emoțional și alți factori.

Este important de reținut că, chiar și după controlul complet al bâlbâielii, ar trebui efectuate consultații de control cu ​​un logoped pentru a evita recurența.

Care este rolul logopediei în bâlbâială ?

În logopedie, trebuie obținută mai întâi o fluență spontană a vorbirii, apoi o fluență controlată și integritatea vorbirii, ritm ritmic, vorbire fără efort.

Efectuarea unei terapii de vorbire specializate pentru bâlbâială are următoarele obiective:

  • pentru a ajuta pacientul să vorbească mai liber;
  • pentru a controla viteza cu care rosteste cuvintele;
  • să-și controleze emoțiile în timpul unei conversații;
  • comunică mai eficient folosind un set complet de cuvinte;
  • să participe mai pe deplin la diferite activități zilnice;
  • să se adapteze mai ușor în societate și să evite izolarea;
  • să fii mai încrezător.

O parte importantă a logopediei pentru bâlbâială este sprijinul altor interlocutori. Adesea interlocutorii bâlbâiilor nu știu cum să reacționeze sau în încercarea lor de a ajuta la agravarea efectivă a problemei. Nu încercați să completați propozițiile sau cuvintele interlocutorului dvs. - în acest fel îi creșteți tensiunea și sentimentul că vă împovărează. Observații precum „Calmează-te!”, „Încetinește puțin!”, „Respiră!” Sunt deseori nepotrivite. - aceste comentarii minimizează complexitatea problemei. Aluzia la problemă, reproșuri sau ridicol, mai ales în copilărie, poate fi atât de traumatică încât poate duce la reacții emoționale care interferează cu producerea vorbirii și comunicarea ulterioară.

Cel mai bine este să aveți răbdare, să nu manifestați iritare sau plictiseală și să acordați interlocutorului dvs. timp să vorbească. În timp, el/ea va avea încredere în tine și comunicarea va deveni mai reușită.

Logopedie pentru autism

Autismul este o tulburare care afectează comunicarea socială în multe feluri, inclusiv dezvoltarea limbajului și reproducerea vorbirii.

Există mai multe tipuri de bază ale tulburărilor de vorbire în autism:

  • pacientul nu vorbește deloc;
  • pacientul scoate sunete slabe precum țipete, plânsuri, mormăituri, zumzeturi sau sunete gâtite;
  • vorbirea pacientului este „robotică” sau melodioasă;
  • pacientul repetă expresii și cuvinte auzite mecanic (ecolalia) fără a le înțelege sau a le înțelege;
  • pacientul folosește fraze și propoziții corecte, dar cu o intonație inexpresivă/incorectă sau inadecvată situației.

Logopedia este extrem de importantă pentru controlul problemelor de limbaj și tulburărilor de vorbire în autism, precum și o parte importantă a terapiei generale a pacientului. Consultarea cu un logoped face adesea parte din diagnosticul de autism.

Odată diagnosticat, identifică cele mai bune modalități de a îmbunătăți comunicarea și de a îmbunătăți calitatea vieții, individual pentru fiecare pacient. În timpul terapiei, logopedul lucrează împreună cu familia, profesorii copilului, un psiholog al copilului, precum și cu alți specialiști (dacă este necesar).

Care sunt beneficiile logopediei pentru autism ?

Logopedia poate îmbunătăți comunicarea generală a pacientului. Previne sau reduce izolarea care apare adesea din cauza comunicării dificile și contribuie în timp la socializarea cu succes și la crearea unor relații de durată.

Obiectivele specifice ale logopediei includ ajutarea persoanei cu autism:

  • dezvoltarea abilităților de vorbire;
  • articularea cuvintelor - pronunțarea articulată (separarea) sunetelor individuale;
  • înțelegerea comunicării verbale și nonverbale;
  • o evaluare a timpului și locului adecvat pentru pronunțarea anumitor fraze, de exemplu când se spune „bună dimineața”;
  • schimb de idei;
  • dezvoltarea plăcerii comunicării și comunicării cu ceilalți, în special cu colegii;
  • stimularea dorinței și stăpânirea modalităților de dezvoltare a relațiilor;
  • inițierea comunicării fără a fi solicitat de la celălalt.

Când este cel mai bine să începeți logopedia pentru autism ?

Desigur, cu cât mai devreme cu atât mai bine. Autismul este de obicei evident înainte de vârsta de 3 ani, iar primele semne ale tulburărilor de vorbire sunt vizibile încă din vârsta de 18 luni. În unele cazuri, autismul poate fi identificat la copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 12 luni.

Este foarte important să începi logopedie cât mai devreme posibil, pentru că atunci are cel mai mare impact și oferă cele mai semnificative și rapide rezultate.

Prin identificarea și intervenția timpurie, doi din trei copii cu autism își îmbunătățesc abilitățile de comunicare și vorbesc clar în preșcolar. Studiile arată că cele mai bune rezultate se obțin la acei pacienți la care se pune un accent puternic pe logopedie.

Tehnici pentru logopedie în autism

Tehnicile de logopedie pentru persoanele autiste pot include:

  • utilizarea unor dispozitive alternative de comunicații, cum ar fi un difuzor electronic;
  • utilizarea modelelor non-verbale de comunicare prin imagini și fotografii pentru a ajuta copilul să învețe să comunice;
  • utilizarea sunetelor la care o persoană este mai mult sau mai puțin sensibilă pentru a extinde și comprima sunetele vorbirii;
  • îmbunătățirea articulației vorbirii prin masaj și exerciții speciale pentru buze sau mușchii feței;
  • antrenament prin cântece speciale.

La mulți dintre pacienții pediatrici, un rezultat semnificativ este observat atunci când se efectuează terapia într-un grup.

Au fost înființate grupuri speciale de sprijin pentru a ajuta pacienții cu tulburări de vorbire, precum și părinții copiilor cu astfel de probleme. Nu vizează terapia, ci mai degrabă susțin și fac schimb de experiențe. Sunt organizate întâlniri, întâlniri, inițiative și chiar evenimente culturale, datorită cărora persoanele cu probleme de vorbire sunt mai puțin izolate. Există și astfel de grupuri pe internet.