TOREM 5 mg comprimate

tabl

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține 5 mg de torasemidă. Excipienți: conține și lactoză.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ/Torem tabl. 5 mg x 28 /

Comprimate pentru uz oral.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

hipertensiune esentiala
edem datorat insuficienței cardiace congestive sau cirozei hepatice cu ascită
îmbunătățirea rezervei cardiace în insuficiența cardiacă

4.2 Doze și mod de administrare

Hipertensiune esentiala:
Cu excepția cazului în care se indică altfel, tratamentul hipertensiunii arteriale cu torasemidă 5 mg o dată pe zi este indicat dacă este necesară o doză mai mare decât doza standard de 2,5 torasemidă pe zi.

Edem datorat insuficienței cardiace congestive: îmbunătățirea rezervei cardiace în insuficiența cardiacă:
Tratamentul se începe cu 1 comprimat de 5 mg torasemidă o dată pe zi; doza uzuală de întreținere este de 1 comprimat de 5 mg torasemidă o dată pe zi. Dacă acest tratament nu este suficient de eficient, doza poate fi crescută în funcție de răspunsul și severitatea bolii.
În general, doze de până la 20 mg torasemidă o dată pe zi au fost suficiente. În unele cazuri, s-au administrat zilnic până la 40 mg de torasemidă.

Edem datorat cirozei ficatului cu ascită:
Doza uzuală este de 2 comprimate de 5 mg torasemidă o dată pe zi. În funcție de răspunsul și severitatea bolii, doza poate fi crescută la 40 de torasemid o dată pe zi.

Durata tratamentului:
Tratamentul cu torasemidă este de obicei cronic sau până când umflarea dispare. Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid în fiecare dimineață.

4.3 Contraindicații/Torem tabl. 5 mg x 28 /

Torasemide nu trebuie utilizat în:
- anurie în insuficiența renală
- precoma hepatică sau comă
- pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la torasemidă sau sulfoniluree
- hipotensiune
- hipovolemie
- hiponatremie, hipokaliemie
- tulburări severe de urinare (de exemplu, hipertrofie de prostată)
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.

Din cauza lipsei de experiență clinică, torasemida nu trebuie utilizată la copii cu vârsta de 12 ani sau mai mică sau la pacienții cu gută, aritmii cardiace (cum ar fi bloc sino-atrial sau bloc atrioventricular de gradul II sau III), tratament concomitent cu aminoglicozide sau cefalosporine sau în insuficiența renală datorată medicamentelor care provoacă leziuni la rinichi.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Echilibrul electrolitic, în special potasiul, precum și glucoza, acidul uric, creatinina, lipidele din sânge și numărul de celule sanguine, trebuie monitorizate în mod regulat în timpul tratamentului de lungă durată cu torasemidă.
Tulburările urinare trebuie corectate înainte de începerea tratamentului cu torasemidă.
Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru a observa semne de depleție a electrolitului și a volumului și trebuie monitorizați hematocritul, în special la începutul tratamentului și la vârstnici.
La pacienții cu ciroză hepatică și ascită, se recomandă inițierea unui tratament diuretic cu orice medicament într-un spital. O creștere prea rapidă a diurezei la astfel de pacienți poate provoca tulburări electrolitice severe și comă hepatică. Tratamentul concomitent cu antagoniști ai aldosteronului sau medicamente care economisesc potasiul este recomandat pentru a preveni hipokaliemia și alcaloza metabolică.
Torrem conține lactoză, care poate fi dăunătoare pentru persoanele cu deficit de lactază și sindrom de malabsorbție a glucozei/galactozei.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Când torasemida este administrată concomitent cu alte medicamente sau substanțe, trebuie luate în considerare următoarele interacțiuni:

- Deficitul de potasiu indus de torasemidă poate crește frecvența sau
severitatea efectelor secundare ale glicozidelor cardiace.
- Efectul epuizant al potasiului al mineralelor și glucocorticosteroizilor și laxativelor poate fi îmbunătățit.
- Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, indometacina) și probenecidul pot reduce efectele diuretice și hipotensive ale torasemidei.
- Efectul medicamentelor antihipertensive poate fi sporit.
- Tratamentul ulterior sau inițierea tratamentului concomitent cu un inhibitor ECA poate duce la o scădere excesivă a tensiunii arteriale. Efectul medicamentelor antidiabetice poate fi redus.
- Efectele ototoxice și nefrotoxice ale antibioticelor aminoglicozidice (de exemplu kanamicină, gentamicină, tobramicină), derivați de platină și cefalosporine pot fi potențate, în special în timpul tratamentului cu doze mari de torasemidă.
- Acțiunea relaxantelor musculare de tip curare și a teofilinei poate fi potențată.
- La pacienții cărora li se administrează doze mari de salicilați, toxicitatea salicilaților poate fi crescută.

- Biodisponibilitatea și, prin urmare, eficacitatea torasemidei pot fi reduse prin tratamentul concomitent cu colestiramină.
- Torasemida poate reduce răspunsul la norepinefrină sau adrenalină.

4.6 Sarcina și alăptarea

Torasemide nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării, deoarece nu există experiență în acest sens.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Reacțiile care variază individual la medicament pot afecta vigilența pacientului și, în consecință, capacitatea acestuia de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Acest lucru este valabil mai ales la începutul tratamentului, atunci când se schimbă tratamentul cu un alt medicament sau se începe tratamentul concomitent cu un medicament nou, precum și atunci când se consumă alcool.

4.8 Efecte nedorite Torem tabl. 5 mg x 28 /

4.9 Supradozaj

• Simptome de intoxicație:
Nu se cunoaște un tablou clinic specific. Supradozajul poate duce la creșterea diurezei, cu riscul pierderii de lichide și electroliți, care poate duce la somnolență sau confuzie, hipotensiune, colaps circulator și simptome gastro-intestinale.
• Tratamentul intoxicației:
Nu se cunoaște niciun antidot specific. Simptomele supradozajului se rezolvă de obicei cu reducerea dozei sau întreruperea medicamentului și cu terapia concomitentă de înlocuire a lichidului și a electroliților. Pacientul trebuie monitorizat.
• Compensarea tulburărilor electrolitice:

- Hipokaliemie
Valorile serice ale potasiului sub 3 mmol/l pun viața în pericol!
În prezența alcalozei, s-a administrat soluție 1 M de clorură de potasiu (7,4%) ca aditiv la soluția de perfuzie a vehiculului. În prezența acidozei, se administrează soluție 1 M de bicarbonat de potasiu (10,01%) ca aditiv la soluția purtătoare pentru perfuzie. Se poate efectua și terapie de substituție orală, de ex. granule de clorură de potasiu pentru alcaloză sau tablete de bicarbonat/citrat de potasiu pentru acidoză. La pacienții cu insuficiență renală cronică, trebuie făcută precauție în cazul hiperkaliemiei!
- Hiponatremie
Aplicați soluție 1 M de clorură de sodiu (5,8%) ca aditiv la soluția perfuzabilă vehicul. În caz de acidoză concomitentă, s-a utilizat o soluție 1 M de bicarbonat de sodiu (8,4%) ca adjuvant la soluția de perfuzie a vehiculului. Feriți-vă de hiponatremie datorită subțierii. În acest caz, cea mai importantă măsură este limitarea aportului de apă.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretic,
Codul ATC: С03СА04

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Resorbția și distribuția
Torasemida se absoarbe rapid după administrare orală. Nivelurile serice maxime sunt atinse după 1 până la 2 ore.
Biodisponibilitatea absolută a torasemidei este de aproximativ 80-90%. Peste 99% din torasemidă este legată de proteinele plasmatice. Metaboliții M1, M3 și M5 sunt legați de proteinele plasmatice în 86%, 95% și respectiv 97%. Volumul aparent de distribuție este de 16 litri.

Metabolism
La om, torasemida este metabolizată la doi metaboliți activi (M1 și M3) și la un metabolit inactiv (M5). Mai mulți metaboliți (M2 și M4) au fost găsiți în experimente pe animale, dar nu și la oameni. Metaboliții M1 și M5 sunt obținuți prin oxidare treptată. Hidroxilarea grupării metil a inelului fenil dă M1, care este apoi oxidat la acidul carboxilic corespunzător M5. Metabolpt M3 se formează prin hidroxilarea inelului.
Torasemida și metaboliții săi se caracterizează printr-o cinetică liniară dependentă de doză, i. concentrațiile serice maxime și aria de sub curbă cresc proporțional cu doza.

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitate acuta
Torasemida a prezentat o toxicitate foarte scăzută (LD50 pentru șobolani și șoareci atunci când a fost administrat oral a fost mai mare de 5000 mg/kg, când a fost administrat intravenos peste 250 mg/kg).

Toxicitate subacută și cronică
Modificările observate în timpul diferitelor studii de toxicitate la câini și șobolani la doze mari au fost atribuite acțiunii farmacologice excesive (diureză). S-a constatat că modificările cauzate de medicament sunt reversibile în mare măsură.

- Administrare orală
Administrarea orală de torasemidă timp de 52 și 78 de săptămâni a dus la modificări morfologice dependente de doză la rinichii câinilor (dilatarea tubulilor, nefrită interstițială, fibroză interstițială), precum și niveluri crescute de uree și creatinină începând cu o doză de 1,8 mg/kg greutate corporală zilnic.
S-a observat o creștere a acestor modificări morfologice, precum și o creștere moderată a valorilor ureei și creatininei începând cu o doză de 6 mg/kg greutate corporală pe zi la șobolani femele și la 10 mg/kg greutate corporală pe zi la bărbați șobolani.

- Administrare intravenoasă
Torasemida a fost administrată intravenos zilnic la câini și șobolani timp de 4 săptămâni.
La șobolani, limita de toleranță (MTD) a fost observată la o doză de 10 mg/kg pe zi. La câinii care au prezentat o sensibilitate mai mare, limita de toleranță (MTD) a fost de 3 mg/kg pe zi. Au fost raportate creșteri ușoare ale ureei și creatininei, necroză tubulară și dilatare tubulară.
Trebuie remarcat faptul că la începutul experimentelor, aceste animale aveau funcție renală normală. Tratamentul persoanelor cu doze mari de torasemidă este indicat numai în condiții de insuficiență renală severă anterior.

Carcinogenitate și mutagenitate
Rezultatele testelor de mutagenicitate in vitro și in vivo indică faptul că potențialul tumorigenic primar poate fi exclus.
Studiile de carcinogenitate la șobolani masculi și șoareci femele și masculi nu au arătat potențialul carcinogen al torasemidei.
Tumorile renale dependente de doză (adenoame și adenocarcinoame) au fost observate la șobolani femele după administrarea orală de peste 6 mg/kg greutate corporală zilnic timp de 139 de săptămâni ca răspuns la efectul diuretic puternic al torasemidei.
Apariția tumorilor renale la doze terapeutice la om este puțin probabilă, deoarece efectul diuretic la dozele recomandate la om este semnificativ mai mic decât supradozajul farmacologic utilizat în studiul de carcinogenitate la șobolani femele.

Toxicitate reproductiva
Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au furnizat toxicitate peri- și postnatală, teratogenitate sau efecte asupra fertilității.
Efectele embriotoxice la șobolani și iepuri sunt atribuite dozelor mari în intervalul toxic pentru mame.
Nu se știe dacă torasemida trece în laptele matern.

Cercetări speciale
Ototoxicitate
Torasemida a fost testată cantitativ pentru ototoxicitate la pisici. Acest studiu experimental a arătat că dozele mari (TD50 20,8 mg/kg) administrate intravenos au potențialul de a induce ototoxicitate. Deficiența auditivă și-a revenit după efectul acut. Principalul metabolit uman (M5) nu a prezentat efecte ototoxice.

6. DATE FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Lactoză monohidrat, amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.