traumatismul

Foarte des în artele marțiale apar traumatism la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, de asemenea cunoscut ca si vătămarea gleznelor mâinii. Acestea sunt cele mai frecvente în sporturi, cum ar fi boxul, kickbox-ul, karateul și se caracterizează atât prin leziuni externe, cât și prin deteriorarea țesuturilor subiacente - tendoane, ligamente și capsula articulară.

Ce este trauma articulațiilor metacarpofalangiene și cum se produce?

Când mâna este îndoită într-un pumn, în partea superioară se formează proeminențe osoase caracteristice, denumite în mod popular „articulații”. Sunt formate din capetele oaselor metacarpiene (oasele palmei), care leagă articulațiile cu degetele mâinii, iar articulațiile în sine sunt numite metacarpofalangiene. Datorită faptului că această suprafață a pumnului lovește în artele marțiale, este foarte adesea rănită și traumatizată, afectând cel mai adesea articulațiile degetelor arătătoare și mijlocii. În funcție de gradul de traumatism, pot exista răni, vânătăi, sângerări, rupturi de ligamente și capsulă articulară.

Foarte des, în caz de traume la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, țesutul care ține tendonul care extinde degetul respectiv este rupt. În literatura occidentală, această afecțiune se numește articulația boxerului și este cel mai frecvent asociată cu durerea și dislocarea tendonului care extinde degetul mijlociu. Lacrima țesutului care ține tendonul poate apărea și într-o etapă ulterioară, datorită unui proces inflamator în zona articulațiilor. Cea mai frecventă cauză a leziunilor articulațiilor metacarpofalangiene la sportivi este loviturile directe tipice sporturilor precum boxul. La non-sportivi, această leziune apare atunci când lovește un perete sau alt obiect dur.

Simptome ale traumatismului articular metacarpofalangian

Simptomele sunt legate de gradul de deteriorare și de structurile afectate. În cazurile mai ușoare, nu există o ruptură a capsulei articulare, ci doar o leziune articulară și simptomele sunt în mare parte asociate cu durere, umflături și roșeață. În cazuri mai severe, poate exista ruptura ligamentelor și a capsulei articulare, care este asociată cu o încălcare a biomecanicii și a mișcărilor degetelor.

  • Durere în articulațiile metacarpofalangiene
  • Umflături, roșeață și sângerări la locul leziunii
  • Dificultate în desfășurarea degetelor
  • Dislocarea tendonului extensor atunci când degetele sunt extinse

Diagnosticul traumei la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene

Diagnosticul leziunii articulațiilor metacarpofalangiene se bazează pe simptome clinice și examen radiografic. Examinarea relevă prezența leziunilor țesuturilor moi, cum ar fi contuzia, entorse, ruperea articulațiilor și a capsulei, iar radiografia arată posibile fracturi. Foarte des la boxeri, leziunea articulațiilor metacarpofalangiene este combinată cu o fractură a oaselor metacarpiene a doua sau a treia.

Tratamentul traumatismelor la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene

În cazul traumatismelor acute ale articulațiilor metacarpiene, este bine inițial să plasați un pachet de gheață învelit într-un prosop deasupra încheieturilor mâinii timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi. Membrul ar trebui menținut deasupra nivelului inimii pentru a reduce umflarea și, dacă există răni deschise, acestea trebuie curățate și brațul bandat. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot fi prescrise pentru a reduce durerea și inflamația.

Dacă examinarea arată că nu există leziuni grave și rupturi ale ligamentelor, se efectuează un tratament conservator, care este asociat cu imobilizarea temporară a brațului pentru o perioadă de câteva săptămâni și proceduri de recuperare. Imobilizarea se poate face cu o orteză sau bandă, pentru a le îndepărta în timpul procedurilor de reabilitare.
În prezența deteriorării ligamentelor și a deplasării tendonului atunci când degetele sunt extinse, tratamentul chirurgical este cel mai adesea întreprins în sport. Acesta își propune să restabilească țesuturile care mențin tendonul în loc și apoi să restabilească întreaga gamă de mișcări. După operația de recuperare, brațul este imobilizat și plasat într-o orteză sau atelă pentru a evita leziunile.

Reabilitare și recuperare

Indiferent dacă este întreprins un tratament conservator sau chirurgical, trebuie efectuate proceduri de reabilitare pentru a se recupera complet și rapid. La început, exercițiile sunt folosite pentru a menține volumul de mișcare în zona brațului și, ulterior, se lucrează la restabilirea volumului complet. Din procedurile fizioterapeutice pot fi utilizate terapia cu ultrasunete, crioterapia, procedurile termice, balneoterapia și altele. De obicei, recuperarea completă a volumului de mișcare se realizează la 4 luni după leziune.

Prevenirea leziunilor articulare metacarpofalangiene

Pentru prevenirea unor astfel de leziuni, trebuie acordată o atenție specială tehnicii de impact, metodei de antrenament și echipamentelor de protecție. Pentru boxeri, plasarea corectă a bandajelor de protecție pe mâini, mănușile de box de calitate și supravegherea medicală constantă sunt de o mare importanță. Este important să vă antrenați întotdeauna cu echipament de protecție și să asigurați executarea corectă a tehnicii de impact. Pentru a preveni rănirile, se folosesc protectoare speciale din silicon pentru exteriorul și interiorul mâinii, care au scopul de a atenua impactul și de a reduce stoarcerea excesivă a degetelor.