intestinal primar

Rubrica altor boli intestinale include, de asemenea, dezvoltarea unui ulcer intestinal primar sau ulcer intestinal. Ulcerul intestinal primar este rar în practica clinică, apare nespecific, imitând o serie de alte boli intestinale și complicând semnificativ diagnosticul. Depistarea precoce a bolii și luarea măsurilor de tratament necesare reduc riscul apariției complicațiilor severe și este asociată cu un prognostic mai bun.

Ulcer intestinal: etiologie, caracteristici, simptome

Colita ulcerativă este cea mai frecventă boală a sistemului digestiv. Statisticile diferiților autori arată că aproximativ o zecime din populație dezvoltă un ulcer stomacal și/sau intestinal în timpul vieții. Ulcerele intestinului subțire, distale de duoden, sunt rare, iar ulcerul intestinal primar se caracterizează printr-o frecvență extrem de scăzută (mai mare este frecvența ulcerelor care se dezvoltă ca complicații ale altor boli subiacente de diferite etiologii).

Bărbații se îmbolnăvesc mai des, iar în ulcerele intestinale primare raportul dintre bărbați și femei este de patru la unu, respectiv. Ulcerul intestinal este cel mai adesea observat în vârstă activă, cu cel mai mare procent dintre cei afectați între 30 și 40 de ani.

Motivele dezvoltării ulcerului intestinal primar nu sunt pe deplin înțelese. Mulți factori joacă un rol în apariția ulcerelor intestinale, care duc în cele din urmă la o încălcare a echilibrului dintre activitatea digestivă a sucului gastric și rezistența mucoasei intestinale, rezultând procese de autofagie a mucoasei și formarea unui defect ulcerativ. în ea.

Creșterea secreției gastrice apare în tulburările mecanismelor de reglare superioare din sistemul nervos central (cortexul cerebral și centrele subcorticale), sub influența influențelor externe și interne.

Tulburările afectează funcția secretorie a mucoasei gastrice și intestinale, atât nervos, cât și umoristic.

Ulcerele intestinale sunt foarte des asociate cu alte boli, inclusiv limfoame, carcinoame, enterite de radiații, ischemie, boala Crohn, lupus eritematos sistemic, boala Behcet, abuz de anumite medicamente. În multe cazuri de ulcere ale intestinului subțire nu există o cauză specifică, iar condițiile sunt denumite idiopatice.

Posibilele mecanisme patogenetice care sunt discutate pentru apariția ulcerelor sunt factori infecțioși, traumatici, hormonali, nervoși, vasculari și anatomici.

Patologia bolii ulcerului peptic se caracterizează prin formarea unui defect în mucoasa intestinală cu formă rotundă, ovală sau neregulată, cu un diametru de câțiva milimetri până la trei centimetri.

În funcție de durata bolii, procesul ulcerului poate dobândi diverse modificări patologice și anatomice. Ulcerele proaspete la adâncime ajung la stratul muscular al peretelui intestinal, au marginile și fundul moi. Ulcerele pot regresa și se pot vindeca cu cicatrici.

Ulcerele cronice pătrund în stratul muscular în timp și pot ajunge la seroasă. Marginile și fundul lor devin dense datorită dezvoltării țesutului fibros și cicatricial. În evoluția sa, ulcerul intestinal primar poate pătrunde în toate straturile peretelui intestinal și poate trece în organele vecine (se dezvoltă un ulcer penetrant). Dacă apare o descoperire în cavitatea peritoneală liberă, se numește ulcer perforat.

Procesul ulcerativ poate perturba integritatea vaselor de sânge și poate provoca sângerări de intensitate variabilă. Ulcerele perforate, penetrante și sângerante sunt unele dintre cele mai frecvente complicații ale ulcerului intestinal.

Cursul clinic al ulcerului intestinal primar prezintă caracteristici diferite la pacienții individuali, în funcție de tipul și severitatea procesului bolii, prezența complicațiilor, starea generală a pacientului și alți factori.

În ulcerele intestinale necomplicate, principalul simptom este durerea, care este de obicei permanentă (nu asemănătoare colicilor) și poate avea o severitate diferită. Durerea este adesea însoțită de apariția arsurilor la stomac, arsuri în spatele sternului, greutate și, uneori, vărsături de natură reflexă. Starea generală a pacientului nu este de obicei deranjată.

În prezența complicațiilor (obstrucție, penetrare, perforație, hemoragie) starea generală a pacientului se deteriorează brusc și necesită intervenție medicală urgentă.

Diagnosticul și tratamentul ulcerelor intestinale

Diagnosticul ulcerului intestinal primar este adesea dificil chiar și pentru clinicienii cu experiență din cauza evoluției sale nespecifice și a nevoii de numeroase studii specifice.

Istoricul medical este slab informativ, dar poate dezvălui impactul posibililor factori de risc. La examinarea obiectivă, durerea palpatorie se găsește în profunzime, iar alte descoperiri fizice pot lipsi. Examinarea cu raze X a contrastului este importantă pentru diagnostic, deoarece cel mai caracteristic simptom cu raze X este prezența unei umbre adăugate (nișă) la conturul intestinului. De asemenea, se observă deformări ale peretelui în zona ulcerului. Examenul endoscopic clarifică diagnosticul prin observarea constatărilor caracteristice.

Ulcerele intestinale necomplicate cauzează uneori sângerări minore care nu apar clinic și sunt detectate numai prin examinarea de laborator a fecalelor (test de sângerare ocultă).

În cazuri rare, în prezența dificultăților de diagnostic și a constatărilor contradictorii, poate fi necesar să se efectueze tomografie computerizată, imagistică prin rezonanță magnetică și altele.

Abordarea terapeutică la pacienții cu ulcer intestinal primar este determinată strict individual, în funcție de caracteristicile și severitatea procesului bolii, constatările diagnostice și prezența sau absența complicațiilor.

Tratamentul unui ulcer necomplicat este de obicei nefuncțional și se efectuează în ambulatoriu. Sunt prescrise modificări ale dietei, terapiei medicamentoase și măsurilor generale, scopul este de a sprijini procesele de recuperare și epitelializarea ulcerului, de a preveni complicațiile și de a ameliora simptomele. În funcție de caz, se prescriu diferite medicamente, cum ar fi agenți antisecretori, suplimente de vitamine, mucoprotectori gastroduodenali, enzime și altele.

Formele complicate ale ulcerului intestinal sunt tratate chirurgical și, în multe cazuri, acest lucru se face urgent. După o intervenție chirurgicală de succes, sunt prescrise câteva măsuri generale conservatoare până la recuperarea completă a pacienților.

Măsuri generale de prevenire pentru reducerea riscului de primar ulcer intestinal includ reducerea obiceiurilor proaste, nutriție adecvată, controlul bolilor subiacente, examinări preventive regulate și altele.

Prognosticul este determinat individual, formele necomplicate fiind asociate cu un prognostic mai bun și obținând un răspuns terapeutic rapid și eficient.