REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI (NUMAI PENTRU SPECIALISTI MEDICI)

comprimate

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

VELBUTRIN 150 mg comprimate cu eliberare prelungită /

WELLBUTRIN 150 mg comprimate filmate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIȚIA CANTITATIVĂ ȘI CALITATIVĂ

Fiecare comprimat conține 150 mg clorhidrat de bupropionă. Pentru o listă completă a excipienților, a se vedea punctul 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate cu eliberare prelungită.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicații terapeutice

Wellbutrin este indicat pentru tratamentul tulburărilor depresive. După obținerea unui răspuns satisfăcător la terapie, administrarea de Wellbutrin previne recăderea sau un nou episod de depresie.

4.2. Doze și mod de administrare

Comprimatele de Wellbutrin trebuie înghițite întregi. Acestea nu trebuie mestecate sau rupte, deoarece acest lucru poate crește riscul de reacții adverse, inclusiv convulsii.

Datele din studiile clinice sugerează că expunerea la bupropion poate crește atunci când comprimatele sunt luate cu alimente (vezi pct. 5.1).

Doza inițială este de 150 mg (1 comprimat) o dată pe zi.

Debutul acțiunii bupropionului se observă nu mai devreme de 14 zile de la începerea administrării. Ca și în cazul tuturor antidepresivelor, este posibil ca efectul bupropionului să nu se manifeste pe deplin în primele câteva săptămâni de tratament.

Dacă nu există un răspuns la tratamentul cu Wellbutrin la o doză de 150 mg pe zi, poate fi prescrisă o doză mai mare (doza maximă zilnică de 300 mg). Doza unică maximă nu trebuie să depășească 150 mg. Doza este crescută la 150 mg de două ori pe zi. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 8 ore.

Insomnia este un efect secundar comun, care este adesea tranzitoriu. Incidența poate fi redusă prin evitarea unei doze de medicament la culcare (trebuie administrate cel puțin 8 ore între doze) sau prin reducerea dozei dacă este justificat clinic.

S-a constatat că episoadele acute de depresie necesită 6 sau mai multe luni de tratament antidepresiv. Tratamentul cu Wellbutrin (300 mg pe zi) s-a dovedit a fi eficient în tratamentul pe termen lung (până la 1 an).

Copii și adolescenți

Bupropion nu este indicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Siguranța și întârzierea utilizării bupropionului la pacienții cu ADHD nu au fost stabilite.,

Pacienți vârstnici

Deoarece nu este exclusă posibilitatea unei susceptibilități crescute la bupropmon la unii pacienți vârstnici, poate fi necesară reducerea frecvenței administrării și/sau a dozei (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență renală

Tratamentul acestor pacienți trebuie inițiat la o frecvență și/sau o doză reduse, deoarece concentrațiile de bupropion și ale metaboliților săi pot fi mai mari decât de obicei (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență hepatică

Bupropionul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică. Datorită variabilității farmacocinetice a produsului la pacienții cu ciroză hepatică ușoară până la moderată, trebuie luată în considerare reducerea dozei la acești subiecți (vezi pct. 4.4).

Bupropionul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu ciroză severă a ficatului. La acești pacienți, doza nu trebuie să depășească 150 mg administrată zilnic (vezi pct. 4.4).

Wellbutrin este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la bupropion sau la oricare dintre celelalte componente ale produsului.

Wellbutrin este contraindicat la pacienții cu dovezi ale simptomelor convulsive.

Wellbutrin este contraindicat la pacienții care încetează brusc consumul de alcool sau sedative.

Wellbutrin nu trebuie administrat în același timp cu alte produse care conțin bupropion, deoarece frecvența convulsiilor depinde de doză.

Wellbutrin este contraindicat la pacienții cu un diagnostic trecut sau actual de bulimie sau anorexie nervoasă. La acești pacienți, s-a observat o creștere a numărului de convulsii atunci când bupropionul a fost administrat sub formă de comprimate cu eliberare imediată.

Utilizarea concomitentă de Wellbutrin și inhibitori MAO este contraindicată. Tratamentul cu Wellbutrin trebuie început cel puțin la 2 săptămâni după oprirea inhibitorilor MAO.

4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Doza recomandată de Wellbutrin nu trebuie depășită din cauza riscului de convulsii dependent de doză de convulsii cu bupropion. La doze până la doza zilnică maximă recomandată (150 mg Wellbutrin de două ori pe zi), incidența convulsiilor este de aproximativ 0,1% (1/1000).

Riscul de convulsii atunci când se ia bupropion este puternic asociat cu prezența factorilor predispozanți. Prin urmare, Wellbutrin trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu unul sau mai mulți factori predispozanți care scad pragul de sensibilitate la inducerea convulsiilor. Aceasta include:

■ istoricul leziunilor cerebrale traumatice anterioare;

■ tumora sistemului nervos central;

■ istoricul convulsiilor;

■ utilizarea concomitentă a altor medicamente care scad pragul de sensibilitate la

provocarea convulsiilor (de exemplu, antipsihogice, antidepresive, medicamente antimalarice,

tramadol, teofilină, corticosteroizi sistemici, chinolone și antihistaminice sedative).

De asemenea, este necesară îngrijire specială în anumite condiții clinice asociate cu un risc crescut de convulsii. Acestea includ consumul excesiv de alcool sau sedative (vezi pct. 4.3), diabetul zaharat tratat cu produse antidiabetice orale sau insulină, utilizarea stimulentelor sau a inhibitorilor apetitului.

Wellbutrin trebuie întrerupt și nu trebuie reluat la pacienții care prezintă convulsii în timpul tratamentului cu produsul.

Reacții de hipersensibilitate Wellbutrin trebuie întrerupt imediat.

hipersensibilitate în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8). Medicul curant trebuie să rețină că simptomele pot persista după întreruperea tratamentului cu bupropion și că îngrijirea pacientului trebuie continuată în consecință.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Bupropionul este metabolizat în principal în ficat în metaboliți activi, care suferă un metabolism suplimentar. Nu s-au observat diferențe semnificative statistic în farmacocinetica bupropionului la pacienții cu ciroză hepatică ușoară până la moderată, comparativ cu voluntarii sănătoși. Cu toate acestea, la pacienții individuali s-a observat o variabilitate semnificativă a nivelurilor plasmatice de bupropion. Prin urmare, Wellbutrin trebuie utilizat cu precauție la subiecții cu insuficiență hepatică și reducerea dozei trebuie luată în considerare la pacienții cu ciroză hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Wellbutrin trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu ciroză hepatică severă. Reducerea dozei este necesară la acești pacienți, deoarece nivelurile maxime de bupropion sunt semnificativ crescute și acumularea este mai mare decât de obicei la acești pacienți (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Toți pacienții cu insuficiență hepatică trebuie monitorizați îndeaproape pentru eventuale reacții adverse (insomnie, gură uscată, convulsii), care pot fi indicative ale nivelurilor ridicate ale medicamentului sau ale metaboliților acestuia.

Pacienți cu insuficiență renală

Bupropionul este metabolizat extensiv în principal în ficat în metaboliți activi care suferă un metabolism suplimentar și o excreție renală ulterioară. Prin urmare, tratamentul cu Wellbutrin la subiecții cu insuficiență renală trebuie inițiat la o doză redusă, deoarece acumularea de bupropion și a metaboliților săi este mai probabilă decât de obicei la acești pacienți. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru eventuale reacții adverse (insomnie, gură uscată, convulsii), care pot fi indicative pentru un nivel ridicat al medicamentului sau al metaboliților acestuia.

Pacienți vârstnici

Experiența clinică nu arată o diferență de toleranță la produs la pacienții vârstnici (peste 65 de ani) și la alți adulți. Cu toate acestea, o susceptibilitate mai mare la bupropion la unii pacienți vârstnici nu poate fi exclusă, de aceea poate fi necesară o reducere a frecvenței și/sau dozei (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani

Tratamentul antidepresiv este asociat cu un risc crescut de gânduri și comportamente suicidare la copii și adolescenți cu episoade depresive majore și alte tulburări mentale.

Deteriorarea clinică și riscul de sinucidere la adulții cu tulburări mintale

Pacienții cu depresie pot prezenta agravarea simptomelor depresive și/sau a ideilor și comportamentului suicidar (sinucidere), indiferent dacă iau sau nu antidepresive. Acest risc persistă până la obținerea unei remisiuni semnificative. Deoarece nu poate exista nicio îmbunătățire în primele câteva săptămâni sau pentru o perioadă mai lungă după începerea tratamentului, pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru deteriorarea clinică și sinucidere, în special la începutul tratamentului sau în timpul unei modificări (creștere sau scădere) a dozei. Experiența cu terapia antidepresivă a arătat că riscul de sinucidere poate crește în stadiile incipiente ale recuperării.

Riscul de idei sau experiență suicidară la pacienții cu antecedente de comportament suicidar în trecut, la pacienții tineri și la cei care prezintă un grad semnificativ de idei suicidare înainte de inițierea tratamentului este mai mare și ar trebui monitorizat îndeaproape în timpul tratamentului.

Pacienții, precum și îngrijitorii, trebuie să fie conștienți de necesitatea de a monitoriza eventualele deteriorări și/sau idei/comportamente suicidare sau auto-vătămări și să solicite imediat sfatul medicului dacă apar astfel de simptome. Trebuie avut în vedere faptul că poate apărea unele simptome neinflamatorii.

Ar trebui luată în considerare ajustarea dozei, inclusiv posibilitatea de a opri tratamentul la pacienții care suferă de deteriorări (inclusiv dezvoltarea de noi simptome) și/sau apariția ideii/comportamentului suicidar, mai ales dacă simptomele sunt severe, cu debut brusc sau nu fac parte din simptomele actuale ale pacientului.

Simptome neuropsihiatrice, inclusiv manie și tulburare bipolară

Au fost raportate simptome neuropsihiatrice (vezi pct. 4.8). În special, au fost observate simptome psihotice și maniacale, în special la pacienții cu antecedente de boli mintale. În plus, un episod depresiv major poate fi debutul inițial al tulburării bipolare. În general, este acceptat (deși nu este stabilit în studiile clinice controlate) că monoterapia antidepresivă într-un astfel de episod poate crește probabilitatea unui episod mixt/maniacal la pacienții cu risc de tulburare bipolară. Datele clinice limitate privind utilizarea bupropionului în asociere cu stabilizatori ai dispoziției la pacienții cu antecedente de tulburare bipolară sugerează o incidență scăzută a maniei. Riscul de tulburare bipolară trebuie investigat înainte de începerea tratamentului cu pacienți antidepresivi. Studiul ar trebui să acopere un istoric psihiatric detaliat, un istoric familial de sinucidere, tulburare bipolară și depresie.

Pacienții cu boli cardiovasculare

Există experiență clinică limitată cu utilizarea bupropionului în tratamentul depresiei la pacienții cu boli cardiovasculare. Trebuie acordată o atenție deosebită dacă medicamentul este prescris acestor pacienți. În general, bupropionul a fost bine tolerat la pacienții cu cardiopatie ischemică în studiile clinice pentru tratamentul dependenței de nicotină în renunțarea la fumat (vezi Studiile clinice la pct. 5.1).

Efecte asupra tensiunii arteriale

Într-un studiu la indivizi nedipresați (inclusiv fumători și omizi) cu hipertensiune netratată în stadiul I, bupropionul nu a avut niciun efect semnificativ statistic asupra tensiunii arteriale. Cu toate acestea, au fost raportate rapoarte spontane de hipertensiune (uneori drastice) (vezi pct. 4.8), iar utilizarea concomitentă a bupropionului și a sistemelor de terapie transdermică cu nicotină poate duce la creșterea tensiunii arteriale (vezi pct. 4.5).

4.5. Interacțiunea cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Bupropionul este metabolizat în principalul său metabolit activ, hidroxilbupropion, în principal de citocromul P450 1H6 (CYP2B6) (vezi pct. 5.2). Prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită atunci când bupropionul este administrat concomitent cu medicamente care afectează izoenzima CYP2B6 (de exemplu, orfenadrină, ciclofosfamidă, ifosfamidă, ticlopidină, clopidogrel).

Studiile in vitro efectuate pe P450 uman indică faptul că bupropionul și hidroxilbupropionul sunt inhibitori ai izoenzimei CYP2D6, deși bupropionul nu este metabolizat de această izoenzimă. Într-un studiu farmacocinetic la om, sa constatat că bupropionul crește concentrațiile plasmatice de desipramină. Acest efect a fost prezent cel puțin 7 zile după ultima doză de bupropion. Administrarea concomitentă de WelJbutrin cu medicamente care sunt metabolizate în principal de izoenzima CYP2D6 (blocante B, medicamente antiaritmice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive triciclice, antipsihotice) trebuie inițiată de la niveluri mai mici la cele mai mici. Dacă Wellbutrin este adăugat la schema de tratament a unui pacient tratat cu medicamente metabolizate de C YP2D6, este necesară reducerea dozei, în special a celor cu un interval terapeutic mic (vezi pct. 5.2).

Deși citalopramul nu este metabolizat în principal de CYP2D6, într-un studiu bupropionul a crescut Cmax și ASC ale citalopramului cu 30% și, respectiv, 40%.

Datorită metabolismului extins al bupropionului, administrarea concomitentă cu medicamente care induc (de exemplu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină) sau inhibă metabolismul poate afecta activitatea sa clinică.

Într-o serie de studii efectuate pe voluntari sănătoși, ritonavir (100 mg de două ori pe zi) a fost ritonavir (100 mg de două ori pe zi) sau ritonavir 100 mg plus lopinavir 400 mg de două ori pe zi.

a bupropionului și a metaboliților săi cu aproximativ 20 până la 80% în funcție de doză. Se consideră că acest efect se datorează inducerii metabolismului bupropionului. Este posibil ca pacienții care iau ritonavir să își mărească doza de bupropion, dar doza maximă recomandată de buproprion nu trebuie depășită.

Rareori, reacții adverse neuropsihiatrice sau toleranță scăzută la alcool au fost raportate la pacienții care au primit alcool în timpul tratamentului cu Wellbutrin, deși nu a fost raportată nicio interacțiune farmacocinetică între bupropion și alcool. Consumul de alcool în timpul tratamentului cu Wellbutrin trebuie evitat sau minimizat.

Există date clinice limitate privind o incidență mai mare a reacțiilor adverse neuropsihiatrice la pacienții cărora li se administrează bupropion concomitent cu levodopa sau amantadină. Se recomandă prudență la administrarea Wellbutrin la pacienții care iau levodopa sau amantadină.

Doze orale multiple de bupropion nu au prezentat efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigină la 12 pacienți cu doar o ușoară creștere a ASC a glucuronidei lamotriginei.

Studiile clinice sugerează că, atunci când Wellbutrin este luat cu alimente, expunerea la bupropion poate crește (vezi pct. 5.1).

Utilizarea concomitentă a Wellbutrin și a sistemelor transdermice de nicotină poate duce la creșterea tensiunii arteriale.

4.6. Sarcina și alăptarea

Un studiu de reproducere la șobolani nu a arătat nicio dovadă a deteriorării.

Nu s-a stabilit dacă bupropionul este sigur în timpul sarcinii.

Bupropionul poate fi luat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscul potențial.

Într-un studiu retrospectiv al datelor dintr-o bază de date gestionată (n = 7.005 nou-născuți), nu a existat un procent mai mare de malformacie congenitală (2,3%) sau malformații cardiace (1,1%) asociate cu expunerea la bupropionă în primul trimestru de sarcină (n-1213 nou-născuți), comparativ cu alte antidepresive în primul trimestru (n = 4.743 nou-născuți; 2,3% și 1,1% pentru malformațiile congenitale și, respectiv, cardiace) și comparativ cu administrarea bupropionului în afara primelor trei luni (n = 1.049 nou-născuți; 2,2% și 1,0%, respectiv).

Evaluarea studiilor experimentale la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește dezvoltarea embrionară și fetală, gestația și dezvoltarea pre- și postnatală.

Bupropionul și metaboliții săi sunt excretați în lapte. De aceea, mamele trebuie sfătuite să nu alăpteze în timp ce iau comprimate de bupropion.

4.7. Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Ca și în cazul altor medicamente care afectează sistemul nervos central, bupropionul vă poate afecta, în unele cazuri, capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Prin urmare, pacienții trebuie să fie precauți înainte de a efectua aceste activități până când sunt convinși că bupropionul nu le afectează negativ capacitatea de a efectua.

4.8. Efecte secundare

Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe și de frecvența absolută. Frecvența este definită ca: foarte comună (> 1/10), comună (> 1/100, 1/1000, 1/10000, preț: 69,00 BGN.