De la mai mult de 19 miliarde de kilometri de Pământ, primul mesaj a fost primit de la nava spațială Voyager 2, trimisă din spațiul interstelar, scrie ziarul Guardian.

peste

Oamenii de știință au decodat mesajul trimis de nava spațială, care zboară de mai bine de 40 de ani și a devenit al doilea dispozitiv creat de om care a părăsit sistemul solar.

Când au trimis sonda în 1977, NASA nu știa cât de mare este „bula” de vânt solar care definește granița vagă dintre sistemul nostru și spațiul interstelar sau dacă Voyager 2 este capabil să își atingă limitele.

Heliosfera poate fi văzută ca un fel de front climatic în spațiul cosmic, unde particulele emise de suprafața fierbinte a Soarelui se întâlnesc cu vântul cosmic mai rece purtat de supernove care a erupt în urmă cu milioane de ani.

Oamenii de știință au crezut anterior că vântul solar s-a slăbit treptat și s-a pierdut în spațiul interstelar, dar datele din Voyager 2 au confirmat că există o linie clară și, după ce am părăsit „bula” sistemului nostru, temperatura scade brusc și densitatea particulelor este cunoscută pe măsură ce plasma crește.

Al doilea set de informații importante trimise de Voyager 2 oferă o idee mai bună despre natura graniței heliosferei deoarece instrumentele de la bordul Voyager 1, sonda dublă Voyager 2, care au fost realizate special pentru a măsura proprietățile plasmei, au fost deteriorate încă din 1980.

Voyager 2 a raportat o graniță mult mai subțire și mai ascuțită a heliosferei.

Oamenii de știință speculează că acest lucru se poate datora faptului că activitatea solară este în prezent scăzută și, atunci când Voyager 1 a raportat o schimbare mai profundă și mai lină de la sistemul solar la spațiul interstelar, activitatea stelei noastre a fost ridicată.

Fizicienii încă nu pot spune cu certitudine care este forma heliosferei. Unii cred că este sferic, alții consideră că este alungit.

În afara heliosferei, semnalul Voyager 2 este încă transmis pe Pământ.

Transmițătorul sondei are o putere de 22,4 wați sau mai mult sau mai puțin ca un bec într-un frigider.

Până când ajunge pe Pământ, care durează aproximativ 16 ore, semnalul este extrem de slab.

Este capturat pe suprafața planetei de cea mai mare antenă a NASA, cu diametrul de 70 de metri, situată în deșertul Mojave din California.