Mulți oameni împărtășesc cât de greu este pentru ei să se apere. Fie că este vorba de încheierea unei relații nesatisfăcătoare, de cererea unei promoții binemeritate, de prelungirea unui termen limită pentru proiect sau de stabilirea unor limite sănătoase în relațiile cu ceilalți - multor oameni le este greu să își exprime nevoile și să pledeze pentru propriile interese.

sine

Incapacitatea de a vă ridica în picioare și de a cere ceea ce doriți provine adesea din diferite frici subconștiente sau sisteme iraționale de credință. Este posibil să ne fie frică să nu ne supărăm sau să rănim pe altcineva, poate că nu ne simțim confortabil punându-ne pe noi înșine sau ne-ar putea fi îngroziți să credem că cineva ne poate găsi pretențios sau nerezonabil. Tindem să ne agățăm de sistemele noastre de credință iraționale care ne spun că suntem responsabili pentru modul în care se simt ceilalți. De aceea, evităm să cerem ceva pentru noi înșine, de teama de a nu crea disconfort și tensiune. Uneori avem chiar o convingere adânc înrădăcinată că nevoile și dorințele altora sunt mai importante decât ale noastre. În cele din urmă, ne excludem pur și simplu din nevoile și dorințele noastre și rămânem tăcuți - cu alte cuvinte, devenim pasivi sau neasertivi.

Problema lipsei de asertivitate este că merge de multe ori mână în mână cu stima de sine scăzută. Atunci când nu reușim să ne ridicăm în fața noastră, există o mare probabilitate că ne vom transforma într-un cerc vicios, în care sentimentul de inferioritate se intensifică și ne lasă cu și mai puțină putere să ne ridicăm pentru noi înșine și să avem grijă de nevoile noastre. Când nu suntem asertivi, ne trimitem un mesaj subtil, dar puternic, că nu suntem buni și suficient de valoroși. Aceasta este o formă de depreciere de sine, care odată cu repetarea în timp devine un obicei distructiv. Începem să radiați către lumea exterioară slăbiciunea, indecizia sau interdicția noastră, ceea ce la rândul nostru ne face și mai vulnerabili față de ceilalți care nu ne respectă sau care profită direct de noi.

Când tăcem în situații diferite, în care de fapt ne-ar plăcea foarte mult să spunem lucruri diferite, nu este de mirare că începem să ascundem iritația și furia, ceea ce la rândul său duce la acumularea de resentimente și astfel asertivitatea devine și mai dificilă . La început, mulți oameni nu sunt în stare să spună ce vor, dar la un moment dat sunt atât de supărați încât trec peste linie și exprimă emoțiile acumulate printr-o comunicare și un comportament agresiv.

Să ne uităm la asertivitate pe un continuum, deoarece autoapărarea sănătoasă se află în mijloc și este scopul nostru, iar comportamentul non-asertiv și agresiv se află la capete opuse. Antrenamentul pentru asertivitate este o parte importantă a muncii despre stima de sine. Autoapărarea este o abilitate care poate fi învățată, practicată și îmbunătățită. Nu este o trăsătură înnăscută a personalității. Dimpotrivă, poate fi construit în orice persoană prin eforturi consistente.

Potrivit lui Robert Alberti și Michael Emons, comunicarea asertivă este „acțiune directă, fermă, pozitivă și, dacă este necesar, persistentă pentru a realiza egalitatea de la om la om”. Potrivit acestora, asertivitatea ne oferă posibilitatea de a acționa în interesul nostru, de a ne susține fără anxietate nejustificată, de a ne exercita propriul drept fără a nega drepturile altora și de a ne exprima sentimentele în mod onest și confortabil.

Când ne ridicăm pentru noi înșine, dăm tonul egalității, onestității și respectului reciproc. Acțiunea asertivă ne permite să stabilim limite sănătoase cu ceilalți, să ne îmbunătățim șansele de a ne satisface nevoile și de a ne atinge obiectivele. Și cel mai important - asertivitatea ne ajută să construim și să menținem o stimă de sine sănătoasă.

Desigur, există întotdeauna situații în care comunicarea noastră asertivă nu duce la atingerea obiectivului nostru final. Este posibil să nu ne ofere promoția, prelungirea termenului, tot nu ne pot aprecia sau respecta așa cum dorim. Există întotdeauna persoane provocatoare, dificile și abuzive care refuză să accepte asertivitatea noastră sau nu reușesc să răspundă printr-o comunicare sănătoasă. Dar să nu ne descurajăm de asta. Faptul că am încercat să ne exprimăm dorințele și nevoile ne trimite un mesaj puternic că ne prețuim și ne respectăm suficient pentru a ne susține.

Să nu uităm că este nevoie de efort și muncă pentru a ne zdruncina convingerile iraționale care ne împiedică. Dar cu practică și determinare putem deveni mai asertivi, ne putem construi stima de sine și ne putem îmbunătăți calitatea vieții.

Adaptat dintr-un articol de Megan McCutchen, Goodtherapy.org