Amilaza este o enzimă care este sintetizată în pancreas și hidrolizează legăturile alfa din amidon. Amilaza salivară este sintetizată și secretată de glandele parotide. Are aceeași funcție, dar are motilitate electrofretică diferită (izoenzima parotidă) față de amilaza pancreatică. Există mai multe alte izoenzime și o formă de macroamilază, care este un complex cu imunoglobulinele pacientului. Spre deosebire de amilaza, care are greutate moleculară mică și este excretată de rinichi, macroamilaza are o excreție semnificativ mai lentă, ceea ce poate crea probleme de interpretare.

Acid alfa

Indicații pentru cercetare: Principala indicație este diagnosticul diferențial al pancreatitei acute din alte boli abdominale acute.

Material biologic: Sângele este extras în condiții standard și determinarea se face în ser, având grijă să nu se introducă salivă sau NaCl în material. În aceleași condiții, se determină urina amilază.

Interferența de droguri: Reziduurile de NaCl activează puternic amilaza salivară și pancreatică. De asemenea, prezența serului în ser poate eșua în studiu. Captoprilul, Cimetidina, Codrina și corticosteroizii interferează pozitiv, iar steroizii anabolizanți interferează negativ.

Limite de referință: În substratul para-nitrofenil-maltoheptaozidic, limitele în ser sunt de până la 96 U/l, iar în urină - până la 460 U/l.

Determinarea amilazei serice este de o importanță deosebită.

1. Creșterea de 10 ori a limitei superioare de referință:
- pancreatită acută (măsurarea excreției de amilază în urină poate oferi informații retrospective despre o criză de pancreatită acută).

2. Mărire de 5-10 ori peste limita superioară de referință:
- ulcer duodenal perforat;
- obstrucție intestinală și alte boli gastro-intestinale acute;
- insuficiență renală acută;
- cetoacidoza diabetică.

3. Creșteți de până la 5 ori peste limita superioară de referință:
- oreion și alte cauze ale inflamației glandelor salivare;
- insuficiență renală cronică;
- macroamilazemie;
- morfinism (spasm sfincter Oddi).