Am fost întrebați de clienți dacă alimentele de siguranță gratuite se datorează lucrătorilor detașați în străinătate, unde lucrează în condiții specifice de muncă.

alimente

CĂLĂTORII DE AFACERI ÎN STRĂINĂTATE

Călătoriile de afaceri în străinătate sunt reglementate de articolul 121, art. 215 și art. 310 din Codul muncii și ordonanța privind călătoriile de afaceri și specializările în străinătate (NSKSC).

Când angajatorul trimite un angajat să lucreze în străinătate mai mult de o lună, acesta este obligat să-l informeze în scris înainte de a pleca despre:

- durata lucrării;

- moneda în care va fi plătită remunerația;

- remunerația suplimentară care trebuie plătită în numerar sau în natură în legătură cu trimiterea în străinătate, dacă este cazul;

- condițiile pentru întoarcerea în țară.

Conform prevederilor NSSMC, nu este permisă combinarea unei călătorii de afaceri sau specializare cu o călătorie privată de către angajat.

Ordinul pentru călătoria de afaceri ar trebui să specifice mai multe tipuri de fonduri prin care călătoria de afaceri este asigurată financiar - călătorii, bani zilnici și de cazare, pașaport, viză și alte taxe și cheltuieli pentru bagajele de afaceri și modul de decontare a acestora. Trebuie avut în vedere faptul că, atunci când o parte din costuri sunt suportate de țara sau organizația gazdă, cheltuielile zilnice pentru călătoriile de afaceri sunt reduse cu: 35% cu prânzul oferit; 35% cu cină asigurată; 30 la sută cu alte cheltuieli furnizate.

Conform prevederilor art. 23 din Ordonanța privind călătoriile de afaceri în țară, nu se plătesc bani zilnici atunci când se utilizează mâncarea oficială gratuită pe tot parcursul zilei la locul călătoriei de afaceri sau când se efectuează în locul în care locuiește de fapt detașatul sau familia sa.

În art. 20 din Ordonanța privind călătoriile de afaceri și specializările în străinătate prevede că, atunci când țara gazdă asigură pensiune completă în natură/inclusiv hrană și cazare /, persoanelor detașate li se plătește 30% din cuantumul diurnei zilnice datorate.

Suma integrală a diurnei pentru călătorii de afaceri este plătită până la 30 de zile calendaristice consecutive. Pentru zilele de deasupra lor, banii zilnici sunt reduși cu 25% - art. 22 din ordonanță.

II. ALIMENTE GRATUITE ȘI/SAU SUPLIMENTE PENTRU EL

Mâncarea gratuită și/sau suplimentele la aceasta sunt oferite angajaților care lucrează în întreprinderi cu o anumită natură și organizare a muncii. Aceste două condiții trebuie să acționeze cumulativ conform art. 285, alin. 1 din Codul muncii (LC), astfel încât angajatorul are obligația de a furniza gratuit alimente și/sau suplimente.

Furnizarea de alimente și/sau suplimente alimentare este responsabilitatea angajatorului. El trebuie să furnizeze atât mijloacele financiare, cât și alimentele în sine și suplimentele acestora, în conformitate cu prescripțiile medicale. Întrebarea organizațională a angajatorului este în ce fel își va îndeplini obligația, atâta timp cât va atinge scopul legii. .

În conformitate cu Ordonanța nr. 11 privind stabilirea termenilor și condițiilor pentru furnizarea gratuită de alimente și/sau suplimente, angajatorul trebuie să stabilească prin comandă scrisă angajații care au dreptul la hrană gratuită și/sau suplimente, tipul și valoarea alimentelor și/sau aditivii săi.

La stabilirea persoanelor care vor primi alimente gratuite, trebuie luată în considerare evaluarea riscurilor, în consultare cu reprezentanții angajaților și comitetul/grupul pentru condițiile de muncă și în scris cu serviciul de sănătate a muncii. În funcție de evaluarea condițiilor specifice de muncă, tipul și valoarea alimentelor gratuite pot varia pentru diferite grupuri de lucrători din aceeași întreprindere.

Angajatorul sau serviciul de medicină a muncii poate consulta un specialist în nutriție și dietetică pentru a stabili alimentele și/sau suplimentele alimentare adecvate pentru condițiile specifice de muncă.

Valoarea alimentelor gratuite și/sau a suplimentelor la acesta conform art. 5 din Ordonanța № 11 nu poate fi mai mică de două leve pe zi per angajat, iar valoarea băuturilor tonice și revigorante nu este mai mare de un leu pe schimb.

Conform alin. 2 din art. 2 din Ordonanța № 11 pentru munca într-o anumită organizație a muncii, li se oferă gratuit hrană și/sau suplimente angajaților care:

- sunt angajați în întreprindere înainte/după programul de lucru stabilit cu o durată de cel puțin două ore;

- lucrați într-o zi de lucru de 12 ore cu un calcul sumar al orelor de lucru;

- lucrează în producții cu un proces de lucru continuu;

- lucrează în site-uri îndepărtate fără posibilitatea de a folosi restaurante.

În timpul schimbului de noapte sau al muncii de noapte, angajaților li se oferă băuturi tonice sau revigorante (articolul 3 din Ordonanța № 11).

În îndeplinirea obligației sale de a furniza alimente gratuite, angajatorul poate furniza atât alimente, cât și bani, timbre (cupoane) și bonuri de masă. La stabilirea metodei de furnizare a alimentelor gratuite, trebuie luate în considerare următoarele:

1. Alimente sau alimente gata consumate.

Furnizarea de alimente sub formă gata poate fi, de asemenea, considerată alimentația furnizată în alte, externe unităților de catering ale întreprinderii, atunci când sunt îndeplinite condițiile art. 285 din LC. În acest caz, în virtutea unui contract încheiat între unitate și angajator, destinatarul alimentelor trebuie să fie angajatorul și acesta trebuie să plătească alimentele direct către unitate.

Valoarea acestor alimente este o cheltuială pentru activitatea întreprinderii, dacă cerințele art. 285 din Codul muncii și Ordonanța № 11 pentru stabilirea termenilor și condițiilor pentru furnizarea gratuită de alimente și/sau suplimente la acesta. În conformitate cu art. 19, alin. 2, punctul 1 din Legea privind impozitul pe venitul personal (PITA), valoarea alimentelor nu este inclusă în venitul impozabil din angajarea angajaților.

Aceste fonduri reprezintă venituri impozabile ale persoanelor fizice și sunt supuse impozitării în temeiul SITA. Entitatea ar trebui să le contabilizeze ca beneficii pentru angajați.

3. Cupoane (cupoane) pentru alimente și vouchere pentru mese.

Conform prevederilor Codului muncii, precum și având în vedere tratamentul contabil și fiscal al costurilor suportate de angajator în furnizarea de alimente angajaților, motivele pentru furnizarea acestuia trebuie să fie specificate cu precizie și claritate.

Când angajatorul furnizează alimente prin ordinul art. 285 din LC, valoarea acestui aliment este o cheltuială pentru activitatea întreprinderii. În astfel de cazuri, angajatorul poate furniza timbre alimentare special concepute în acest scop, care vor fi supuse unor rapoarte separate și utilizate pentru mese în scaunul companiei sau în alte unități de catering.

Sub rezerva condițiilor art. 285 din Codul muncii, produsele alimentare pot fi furnizate și sub formă de bonuri alimentare, atunci când conținutul voucherului garantează că un anumit tip de mâncare va fi primit împotriva acestuia, corespunzător celui stabilit prin ordinul scris emis de angajator în temeiul Art. 7 din ordonanță.

În aceste cazuri, există ipoteza furnizării alimentelor într-o formă gata de consum.

Conform art. 9 din ordonanță, în cazurile în care muncitorii și angajații folosesc alimente gratuite și/sau suplimente pentru aceasta din alte motive, primesc alimente numai pentru unul dintre motive. Acestea sunt reglementate de un act normativ și alte motive, potrivit cărora angajatorul poate furniza alimente gratuite.

Legislația muncii oferă angajatorilor diferite oportunități de a oferi hrană gratuită angajaților în funcție de condițiile de muncă.

1. Articolul 140, alin. 3 din Codul muncii obligă angajatorii să ofere angajaților hrană caldă și băuturi răcoritoare atunci când lucrează noaptea.

2. Articolul 294 punctul 1 din Codul muncii permite angajatorilor să ofere hrană gratuită angajaților lor pentru a lucra în condiții specifice de muncă.

Lucrând în condiții de muncă specifice, pot fi definite diferite tipuri de muncă și activități, efectuate într-un mediu de radiații ionizante, sub influența agenților fizici, chimici și biologici, a activității fizice, a microclimatului nefavorabil etc.

În cazurile în care angajatorul furnizează alimente, indiferent de formă, prin ordinul art. 294 din LC, valoarea acestui aliment reprezintă o cheltuială socială pentru întreprindere.