Este cea mai frecventă boală autoimună cu formarea de imunoglobuline ale limfocitelor B, dintre care unele se leagă și activează receptorii TSH, stimulând TSH în exces. Pentru acești anticorpi, receptorii TSH sunt un antigen și acționează ca TSH și sunt numiți imunoglobuline stimulatoare ale tiroidei (STI). Alți anticorpi au fost observați în boala Graves și în alte boli autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto. Acești anticorpi se leagă de receptorii TSH, dar stimulează doar creșterea tiroidei fără a stimula secreția hormonală. Unii anticorpi se leagă de receptorii TSH, dar blochează acțiunea TSH și duc la atrofia tiroidei. Acest spectru de autoanticorpi TSH a fost observat în bolile autoimune ale tiroidei, acoperind spectrul de la boala Graves la tiroidita Hashimoto. Rolul acestor anticorpi specifici în oftalmopatia tiroidiană este încă neclar.

graves

Factorii genetici de risc precum locusul HLA - DR 3 joacă un rol important în predispoziția la boala Graves.

Influența hormonilor sexuali explică marea predispoziție a femeilor la această boală.

Răspunsul autoimun al tiroidei poate fi promovat de factori mai puțin definiți, cum ar fi: (1) excesul de iod - Boala Graves crește după un aport mai intens de iod în zonele cu deficit de iod; (2) infecții virale sau bacteriene, cum ar fi Yersinia enterocolica; (3) întreruperea bruscă a terapiei cu glucocorticoizi sau a stresului; (4) terapia cu litiu; (5) fumatul - un factor de risc pentru oftalmopatie; (6) terapia cu citokine care poate modifica răspunsul imun.

Tabloul clinic principal în afara triadei clasice: exoftalmie, tahicardie și gușă este același ca în hipertiroidism. Mai jos voi menționa caracteristici specifice bolii Graves.

Procesul autoimun mediază mărirea tiroidei, oftalmopatia infiltrativă, dermopatia și acropachia, care distinge boala Graves de alte cazuri de tirotoxicoză.

Palparea relevă mărirea tiroidei difuză și simetrică (de 2 până la 6 ori mai mare decât în ​​mod normal). Nodulii tiroidieni pot fi uneori palpați.

Auscultația detectează de obicei zgomotul tiroidian cauzat de creșterea vascularizației.

Glanda tiroidă are dimensiuni normale doar la un număr mic de pacienți.

Unul dintre semnele patognomonice ale bolii Graves este oftalmopatia infiltrativă. Boala oculară detectabilă clinic se observă la 20-40% dintre pacienți și oftalmopatia severă la 5% dintre pacienți. Pacienții afectați se plâng de lacrimare crescută, diplopie și activitate vizuală scăzută pe lângă exoftalmie, care poate să nu fie simetrică. Oftalmopatia afectează țesuturile moi anterioare ale ochiului cu implicarea progresivă a structurilor posterioare. Edemul peri-orbital și chimioza sunt rare și se datorează drenajului afectat al venelor orbitale. Mușchii umflați și fibroși provoacă probleme de retracție (cheratita și ulcerele corneene sunt complicații) și restricționează mișcările oculare, ducând la diplopie. Compresia nervului optic are ca rezultat vederea încețoșată, scăderea activității vizuale și defecte ale câmpului vizual, decolorarea vederii și papilema.

Alte manifestări atipice duc la dezvoltarea miasteniei gravis, limfadenopatie difuză și splenomegalie.

Diagnosticul și diagnosticul diferențial

Pacienții cu boli severe au un tablou clinic tipic, iar diagnosticul nu este dificil.

Măsurarea fT 4, T 3 și THS, precum și a celui de-al treilea tip de anticorp (TAT, MAT și TRAC) este un pachet de laborator suficient. Nivelurile T3 sunt ușor crescute la pacienți, în timp ce cea mai mare creștere este în T4 liber. La unii pacienți, stimularea receptorilor TSH duce la creșterea producției totale de hormoni și T3 este crescută, iar T4 poate fi normală și aceasta se numește „toxicoză T3” și este cea mai frecventă în stadiile incipiente ale bolii Graves sau recăderii timpurii. TSH-urile sunt mult reduse, cu excepția cazului în care există o rezistență la producerea tumorii TSH sau la rezistența la hormoni tiroidieni.

În mormintele tipice, nu sunt necesare teste bazate pe iod radioactiv și stabilirea unei STI.

Pacienții cu boală Graves ușoară sau moderată și pacienții cu boli asociate prezintă o dificultate clinică. Cu toate acestea, boala intercurentă modifică adesea nivelurile hormonilor tiroidieni prin reducerea nivelurilor T3 sau T4 la unii pacienți.

Prezența unei glande tiroide sau a nodulilor nepalpabili necesită clarificări diagnostice suplimentare ca scanare cu iod radioactiv. Recaptarea foarte mică de iod radioactiv la pacienții a căror glandă tiroidă este dureroasă la palpare indică prezența tiroiditei.

Producția de hormoni tiroidieni ectopici trebuie suspectată la pacienții cu o glandă nepalpabilă și fără recaptare de iod radioactiv, iar nivelurile de tiroglobulină sunt foarte scăzute la acești pacienți.

Unii pacienți pot avea exoftalmie uni- sau bilaterală cu semne minime sau deloc de tirotoxicoză. La acești pacienți, T4 și T3 sunt peste nivelurile normale, TSH este scăzut sau normal. Afecțiunea se numește „oftalmopatie eutiroidă” sau „Morminte eutiroidiene”.

Feocromocitomul poate prezenta intoleranță la căldură, transpirație abundentă, palpitații, tahicardie, niveluri ridicate de glucoză și anxietate generală crescută.

Creșterea anxietății generale poate imita tirotoxicoza, inclusiv pierderea în greutate.

Cu toate acestea, nivelurile hormonilor tiroidieni din ultimele 2 boli sunt normale.