risc

Sindromul metabolic este un termen medical care se referă la numărul de boli care apar adesea din cauza supraponderalității sau a obezității.
Nimănui nu-i place să facă față unei boli potențial periculoase, iar sindromul metabolic aparține acestei categorii. Cu toate acestea, putem face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la deciziile legate de stilul de viață și putem reduce riscul de a dezvolta această boală.

Cauzele sindromului metabolic

Un stil de viață inactiv și/sau predispoziție genetică este de obicei cauza sindromului metabolic.

Deoarece supraponderalitatea sau obezitatea sunt asociate cu acest sindrom, mai jos este o descriere detaliată a ceea ce se întâmplă în organism în mod regulat:
Un sistem digestiv sănătos descompune în mod activ alimentele pe care le consumați în zahăr sau glucoză. Substanța chimică responsabilă de această conversie este insulina.
A fi supraponderal sau obez poate provoca probleme digestive. Adesea sistemul digestiv al persoanelor supraponderale sau obeze este distrus.

Ca urmare, celulele dvs. nu răspund la insulină, ceea ce determină creșterea zahărului din sânge. Această afecțiune se numește rezistență la insulină.

Cine este expus riscului de sindrom metabolic

Conform statisticilor, anumite grupuri ale populației prezintă un risc mai mare decât altele. De asemenea, persoanele cu anumite boli dezvoltă adesea sindrom metabolic.

Vârstă: Riscul de SM crește odată cu vârsta.

Diabet: Riscul de SM este mai mare dacă aveți antecedente familiale de diabet de tip 2.
Obezitate: o cantitate disproporționată de grăsime abdominală crește riscul de scleroză multiplă.

Boli: bolile cardiovasculare, bolile hepatice și sindromul ovarului polichistic cresc riscul apariției SM.

Semne ale sindromului metabolic

Acestea sunt cele mai frecvente șase semne ale sindromului metabolic. Dar rețineți că unele tulburări metabolice nu au simptome.

Următoarele informații se bazează pe îndrumările de la Institutul Național al Inimii, Plămânilor și Sângelui (NHLBI) și Asociației Americane a Inimii (AHA).

Conform acestor criterii, oricine are trei sau mai multe simptome îndeplinește standardele pentru sindromul metabolic

1. Hipertensiune arterială (hipertensiune arterială)
Tensiune arterială sănătoasă sub 120 sistolică sau 80 diastolică (120/80). Tensiunea arterială între 120/80 și 140/90 este considerată „normală”. Orice indicație a tensiunii arteriale peste 140/90 este un semn de hipertensiune.
Simptome ale hipertensiunii arteriale: amețeli, dureri de cap, dureri în piept, dificultăți de respirație, sângerări nazale.

2. Glicemie ridicată
Se efectuează un test de glucoză pentru a diagnostica diabetul. Se compune din trei etape:

Sângele este administrat intravenos pe stomacul gol pentru a testa nivelul zahărului din sânge.

Apoi luați 100 g de glucoză diluată în apă.

După 60 de minute, sângele este extras pentru a doua oară.

După 2 ore, se administrează din nou sânge.

Diabetul poate fi suspectat la nivelurile de zahăr din sânge:

Peste 6,6 mmol/l la prima măsurare de post.

Peste 11,1 mmol/l după minutul 120.


Simptome ale nivelului ridicat de zahăr din sânge: tulburări de vedere, oboseală, cefalee, sete crescută, urinare frecventă și probleme de concentrare („ceață mentală”).

3. Lipoproteine ​​cu densitate scăzută (HDL) Colesterol cu ​​densitate scăzută (HDL)
HDL este considerat tipul „bun” de colesterol și este vital pentru sănătatea inimii. Contrar credinței populare, colesterolul este o grăsime majoră și o substanță esențială pentru fiecare celulă.

4. Circumferința taliei mari
Dimensiunea mare a taliei este de obicei un semn al excesului de grăsime din cavitatea abdominală. „Circumferința taliei mari” este definită ca o talie care măsoară cel puțin 89 de centimetri pentru femei și 102 centimetri pentru bărbați.

5. Trigliceride mari
Trigliceridele sunt una dintre cele trei grupe de acizi grași și se găsesc în sângele nostru. Când mâncăm, corpul transformă trigliceridele în calorii neutilizate, stocându-le în celulele adipoase. Deoarece corpul are nevoie de energie, această lipidă este secretată de hormoni în interiorul pancreasului.

6. Obezitatea
Obezitatea este definită ca supraponderală și este un factor de risc major pentru dezvoltarea sindromului metabolic. Un indicator numit indice de masă corporală (IMC) este de obicei utilizat pentru a determina gradul de obezitate la o persoană.

Deși IMC este o metodă imperfectă, poate ajuta pe cineva să stabilească dacă este supraponderal sau obez. Rețineți că este important să luați în considerare tipul de corp.

În primul rând, iată cum se calculează IMC în kilograme (kg) și centimetri (cm):
- Greutate (kg) împărțită la înălțime (cm)

În al doilea rând, iată gama de IMC (se aplică bărbaților și femeilor) pentru greutate mică, greutate normală, supraponderalitate și obezitate:

Greutate redusă: IMC 40 (obezitate „extremă” sau „severă”)

Reduceți riscul de a dobândi sindrom metabolic

Iată câteva modalități de a reduce riscul de sindrom metabolic:

Pierderea în greutate: chiar și o reducere de 10% ajută semnificativ.
Exercițiu: 30-45 minute de activitate fizică moderată pe zi. Sunt recomandate în special plimbări în aer liber.
Urmați o dietă echilibrată și hrănitoare: acordați preferință fructelor, legumelor, nucilor, semințelor, precum și peștelui.
Nu vă grăbiți fără a consulta un medic.