darwin

Cinci ani de călătorie joacă un rol mai mare în evoluție decât tot timpul petrecut de un mare om de știință englez în școală și universitate.

Foto: Everett Historical/Shutterstock

08 aprilie 2020, 19:00.

Darwin a studiat scoicile și copacii împietriți din Anzi cu curiozitate. În timp ce era la bord, el a reușit să prezică că, dacă o insulă întreagă se scufunda sub suprafața oceanului, coralii vor continua să se dezvolte, iar reciful se va transforma într-o insulă sau lagună de corali.

De fiecare dată când întâlnește un loc de interes pentru el, se trezește înainte de răsăritul soarelui. Deseori ajunge în cele mai îndepărtate locuri de pe uscat, călare pe cal. Într-unul dintre cazurile extreme

aleargă 80 de mile pe o căldură aprinsă. Ulterior și-a descris călătoria în jurnalul său ca fiind „puțin obositoare”. Spiritul curajos îl îndeamnă să treacă prin locuri păzite de insurgenți politici înarmați. Plimbare alături de cowboy-urile gaucho din Argentina. Se grăbește să ajute echipajul să tragă bărcile care se mișcă împotriva curentului. Odată a salvat expediția protejând o barcă de atacul unui val de maree.

Deseori chinuit de rău de mare și de o sănătate instabilă, Darwin se odihnește într-un hamac. El petrece cât mai mult timp pe uscat. Acest lucru face cercetările sale mai precise. Eforturile sale îi uimesc adesea pe tovarășii săi de pe navă. Ceilalți cercetători văd că sângele îi fierbe, că arde cu foc, alimentat de o curiozitate care consumă totul despre întreaga lume naturală. Când s-a întors acasă, Darwin însuși a spus că literalmente nu putea dormi noaptea, gândindu-se la munca sa în timpul zilei.

Până în 1835, Darwin a călătorit în toată America de Sud până la coasta Pacificului, unde a reușit să cheltuiască

patru săptămâni cheie pentru umanitate în Insulele Galapagos.

Acolo, pentru prima dată, a început să pună la îndoială vechea idee de „stabilitate a speciilor”, care afirmă că animalele au fost întotdeauna la fel cum le văd oamenii și că au fost create de Dumnezeu în trecutul îndepărtat. Darwin vede cu ochii lui cum unele păsări, aparent cu strămoși comuni, s-au adaptat la condițiile puțin mai specifice ale diferitelor insule din arhipelag. Se pare că fiecare insulă are propria sa zoologie, care este atât legată de cea a celorlalte, cât și unică. Acesta este momentul în care conceptul de evoluție prin selecție naturală începe să prindă contur pentru prima dată în capul tânărului Charles. Pe atunci avea doar 26 de ani.

Un sfert de secol mai târziu,

în 1859, ideea sa a văzut lumina zilei

în cartea „Originea speciilor”. În ea, Darwin a început teoria evoluției, potrivit căreia omul nu este o creatură a lui Dumnezeu, un descendent al lui Adam și Eva, ci are un trecut mult mai pragmatic în care cei mai adaptabili depășesc restul. Potrivit lui Darwin, fiecare specie naște mai mulți indivizi decât poate supraviețui. Există o luptă constantă pentru viață, în care unii sunt favorizați în supraviețuire, deoarece se adaptează mai bine mediului. Mai târziu, fiecare organism transmite schimbările sale de adaptare la următoarea generație. Trăsăturile utile pentru supraviețuire se păstrează la descendenți, cele nefavorabile dispar treptat. Acesta este conceptul de selecție naturală. Schimbarea trăsăturilor ereditare care apar în gene se întâmplă de mii de ani. Organismele se schimbă treptat, încet și astfel are loc procesul de evoluție biologică.