infarctului

Infarctul cerebral acut se caracterizează printr-o pierdere bruscă a circulației sanguine într-o zonă a creierului, de obicei într-o zonă vasculară, ducând la o pierdere corespunzătoare a funcției neurologice. Anterior cunoscut și sub numele de accident cerebrovascular sau accident vascular cerebral, infarctul cerebral este o afecțiune nespecifică a afectării creierului cu disfuncție neuronală care are mai multe cauze fiziopatologice. Crizele cardiace pot fi împărțite în 2 tipuri: hemoragice sau ischemice. Accidentul vascular cerebral ischemic acut este cauzat de ocluzia trombotică sau embolică a unei artere cerebrale.

Cauzele unui atac de cord pot fi tromboza, embolia sau sângerarea de la una dintre arterele cerebrale. Manifestarea clinică a infarctului cerebral depinde de vasul de sânge afectat și de localizarea leziunii. Există diferite grade de tulburare a conștiinței, deficit neurologic, tremor, ataxie și altele.

Mai multe informații despre infarctul cerebral pot fi citite aici:

Epidemiologie

Consecințe

Consecințele unui infarct cerebral este o afecțiune care apare după apariția necrozei unei părți a creierului din cauza întreruperii complete sau a reducerii severe a fluxului sanguin în această zonă, care se manifestă clinic prin deficiență neurologică sau mentală.

Cel mai comun consecințele infarctului cerebral sunt:

  • umflarea creierului
  • pneumonie
  • infecții ale tractului urinar
  • depresie clinică
  • contracturi ale membrelor
  • tromboză venoasă profundă

Consecințe neurologice

Deteriorare neurologică

Deteriorarea neurologică este o caracteristică comună a accidentului vascular cerebral, afectând jumătate din toți pacienții cu complicații în decurs de 24 de ore de la un episod de accident vascular cerebral. Acestea includ umflarea creierului; progresie ischemică cu afectarea țesutului cerebral înconjurător; hemoragia cerebrală din acumularea de mici hemoragii petechiale; și hematoame, convulsii și moarte. Mai mulți factori pot facilita deteriorarea neurologică. Principalul dintre acestea este întârzierea inițierii terapiei de reperfuzie sau eșecul terapiei de a restabili în mod adecvat reperfuzia în zonele afectate și/sau debutul reocluziunii.

Disfuncție neuromusculară

Incontinența vezicii urinare sau a intestinului afectează calitatea vieții pacienților cu accident vascular cerebral și este adesea un indicator important al performanței slabe, dizabilității și necesității instituționalizării. Factorii care contribuie la incontinența post-accident vascular cerebral includ deteriorarea directă și întreruperea centrelor de micțiune din creier, cauzând hiperreflexie și urgență a vezicii urinare. Incontinența intestinală și/sau a vezicii urinare la un pacient cu AVC poate indica un prognostic slab atunci când apare mult după un AVC.

Tulburari cognitive

Accidentul vascular cerebral afectează în mod negativ abilitățile cognitive ale pacienților, de la pierderea memoriei la disfuncționalitate în gândire, vorbire și abilități de rezolvare a problemelor. Disfuncția cognitivă se poate manifesta ca o scădere a gândurilor organizate, ducând la tulburări de vorbire și incapacitatea de a aranja corect cuvintele și o capacitate compromisă de a înțelege cuvintele scrise și rostite, precum și pierderea memoriei. Pacienții cu AVC prezintă niveluri diferite de pierdere a memoriei, dar vârstnicii sunt mai susceptibili la pierderea severă a memoriei sau, în cazuri extreme, la demență. Anosognozia este o disfuncție cognitivă care se manifestă ca o lipsă de perspectivă adecvată sau de înțelegere a consecințelor unui accident vascular cerebral cauzat de căile afectate pentru transferul adecvat de informații cu efecte asupra cunoașterii. Afazia este o tulburare a capacității de a vorbi care afectează o treime din pacienții cu accident vascular cerebral acut. Poate să apară rezolvarea spontană a afaziei, deși jumătate dintre pacienții afectați încă se confruntă cu problema mult după accidentul vascular cerebral. Apraxia vorbirii este o tulburare de programare motorie care duce la distorsiuni, substituții și omisiuni.

Tulburari psihiatrice

Problemele emoționale afectează adesea pacienții cu AVC. Acestea includ tulburări ale dispoziției, cum ar fi depresia, anxietatea, instabilitatea emoțională, răspunsul la criză și oboseala după un accident vascular cerebral. Mulți factori contribuie la dezvoltarea problemelor emoționale la pacienții cu AVC. Cauzele fiziologice includ întreruperea căilor neuronale în centrele de neuronaturare prin leziuni directe ale AVC. Factorii secundari care pot provoca suferință emoțională includ dizabilitatea, pierderea îngrijirii de sine, abilități limitate de comunicare, tulburări de vorbire și tulburări cognitive și lipsa de sprijin social.

Diagnostic

Diagnosticul infarctului cerebral se face pe baza tabloului clinic, a testelor de laborator și a metodelor imagistice precum tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică și angiografia vaselor cerebrale.

Tratament

Sunt utilizate diferite modalități de tratare și limitare consecințele infarctului cerebral. Problemele cheie care trebuie abordate sunt întotdeauna legate de cea mai bună terapie, selecția pacientului și aplicarea parametrilor de monitorizare eficienți. Sunt adecvate atât metodele non-farmacologice, cât și cele farmacologice.

Tratament non-farmacologic

Intervențiile de reabilitare trebuie să înceapă la scurt timp după accidentul vascular cerebral pentru a fi eficiente. O gamă largă de tehnici terapeutice sunt disponibile, iar selecția trebuie adaptată la deficiențele specifice, nevoile și răspunsul pacientului. Tehnicile de reabilitare a mișcării sunt utile și vizează îmbunătățirea plasticității nervoase și a disfuncției neuromusculare. Aceste tehnici sunt specifice sarcinilor și utilizează modele de mișcare pentru a îmbunătăți corpul în ansamblu, incluzând piste de alergare susținute de greutate, orteze robotizate ale membrelor superioare și inferioare, tehnologii de realitate virtuală și electromiostimulare programată funcțional. Tratamentul de reabilitare pentru spasticitate este inițial orientat către membrul afectat, utilizând întindere pasivă și o serie de exerciții de mișcare a membrelor. Așezarea și poziționarea corectă pot îmbunătăți spasticitatea membrelor. Tehnicile de management comportamental sunt utilizate în reabilitarea incontinenței. Printre acestea se numără golirea forțată a vezicii urinare.

Terapia vorbirii și a limbajului este terapia recomandată pacienților cu afazie. Terapia intensivă a vorbirii și a limbajului pentru o perioadă scurtă de timp oferă rezultate mai bune decât terapia mai puțin intensivă. Acesta din urmă include antrenamentele care utilizează exerciții frecvente de intensitate și durată ridicate. Eficacitatea reabilitării intensive a vorbirii a fost susținută de mai multe studii.

Includerea terapiilor de reabilitare în ultimele etape ale reabilitării s-a dovedit utilă. Terapiile de reabilitare includ factori de creștere, terapii celulare, stimulare electromagnetică, strategii bazate pe dispozitive și intervenții bazate pe învățare orientate spre sarcini și repetitive. Psihoterapia este utilizată pentru reabilitarea emoțională a pacienților cu AVC. Aceste tehnici includ interviuri motivaționale și terapii comportamentale cognitive.

Tratamentul farmacologic

Alți agenți trombolitici nu au prezentat succes similar cu cel al rtPA. Streptokinaza determină niveluri mai mari de sângerare, în timp ce reteplaza, urokinaza și anistreplaza au niveluri excesive de sângerare la pacienții din studiile clinice. Profilaxia profilactică secundară cu medicamente antiplachetare, cum ar fi aspirina, poate începe la 24 de ore după utilizarea rtPA și finalizarea imaginii hemoragiei cerebrale. Utilizarea anticoagulantelor nu este recomandată în accidentul vascular cerebral ischemic acut în speranța de a preveni recurența, de a limita deteriorarea neurologică sau de a îmbunătăți rezultatele.

Disfuncția neuromusculară, cum ar fi apraxia, poate fi gestionată cu agenți antispastici dopaminergici și inhibitori ai anticolinesterazei. Pentru spasticitate, tratamentul inițial este non-farmacologic, dar este adesea necesar un tratament suplimentar cu baclofen, tizanidină, dantrolen sau clonazepam. Strategiile de gestionare a sindroamelor dureroase includ analgezicele și antiinflamatoarele nesteroidiene, dacă nu există contraindicații. Terapiile agresive includ utilizarea injecțiilor cu corticosteroizi amestecate cu lidocaină într-un substrat de injecție topică în bursa subacromială sau în alte zone afectate. La pacienții cu diabet trebuie luată în considerare o doză mai mică de corticosteroizi pentru a preveni hiperglicemia. Gestionarea incontinenței urinare și intestinale post-accident vascular cerebral implică utilizarea unor medicamente precum oxibutinina, care acționează pentru a opri contracțiile neinhibate ale mușchiului detrusor și a întârzia golirea.

Există opțiuni limitate pentru tratarea anosognoziei, care includ utilizarea antidepresivelor precum nortriptilina și fluoxetina pentru a preveni declinul pacientului și pentru a obține rezultate mai bune. Refacerea abilităților de limbaj depinde de refacerea reperfuziei în zona ischemică și de îmbunătățirea metabolismului în țesuturile cerebrale afectate. Mecanismele pentru restabilirea proceselor cerebrale pentru îmbunătățirea afaziei pot apărea spontan sau pot fi ajutate prin realizarea reperfuziei cu succes. În plus, medicamentele care îmbunătățesc funcția limbajului prin legarea activității neurotransmițătorului, cum ar fi donepezilul, au fost raportate a fi utile.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) rămân terapia de primă linie pentru tratamentul depresiei post-AVC. O meta-analiză a mai multor studii a arătat că antidepresivele pot îmbunătăți în mod eficient simptomele depresiei și pot ajuta pacienții cu AVC să obțină rezultate mai bune din reabilitare și recuperare funcțională.

Prognoza

Este determinat de localizarea și volumul infarctului, de severitatea edemului cerebral, precum și de prezența bolilor concomitente și/sau dezvoltarea complicațiilor în timpul accidentului vascular cerebral (pneumonie, escare, urosepsis etc.). Aproximativ 15-25% dintre pacienți mor în primele 30 de zile. Mortalitatea este mai mare în atacurile aterotrombotice și cardioembolice și este de doar 2% în lacunare.

Severitatea și progresia accidentului vascular cerebral sunt adesea evaluate utilizând măsuri standardizate, cum ar fi Scala Institutului Național al AVC.

Cauza decesului în jumătate din cazuri este edemul cerebral și luxarea structurilor cerebrale cauzate de acesta, în alte cazuri - complicații severe concomitente precum pneumonie, boli de inimă, embolie pulmonară, insuficiență renală sau septicemie. O proporție semnificativă (40%) de decese apar în primele 2 zile de boală și sunt asociate cu zone mari de infarct și edem cerebral.

Accidentul vascular cerebral ischemic, potrivit unui studiu realizat de British Medical Institute, în 3 cazuri din 10 în combinație cu ateroscleroza (în special la persoanele cu vârsta peste 75 de ani) poate paraliza plămânii din cauza circulației insuficiente a sângelui în acestea, care la 30-90 de zile după accident vascular cerebral va duce la obstrucția plămânilor, tuse, febră și va provoca în cele din urmă pneumonie sau creștere bacteriană. Ca rezultat, țesutul pulmonar se poate necroza și/sau eroda, iar plămânii nu vor mai putea să își îndeplinească funcțiile, ducând la moarte.

În prima lună după accident vascular cerebral ischemic, aproximativ 60-70% dintre pacienții supraviețuitori au tulburări neurologice invalidante semnificative. La șase luni după accident vascular cerebral, tulburările neurologice invalidante rămân la 40% dintre pacienții supraviețuitori și până la sfârșitul anului în 30%. Cu cât este mai semnificativ deficitul neurologic observat la sfârșitul primei luni după accident vascular cerebral, cu atât este mai puțin probabilă recuperarea completă.

Accidente vasculare cerebrale ischemice recurente apar la aproximativ 30% dintre pacienți în decurs de 5 ani de la primul accident vascular cerebral.

Prevenirea

Datorită marilor dificultăți în tratamentul infarctului cerebral, prevenirea adecvată este foarte importantă pentru a reduce incidența accidentului vascular cerebral ischemic. Include în principal depistarea precoce a stenozei arterei intracerebrale (în special cea mai periculoasă din arterele carotide) și tratamentul chirurgical adecvat al acestora, adică endarterectomia carotidă.

Prevenirea infarctului cerebral include și aplicarea principiilor generale de prevenire a aterosclerozei: dietă cu conținut scăzut de grăsimi, lupta împotriva hipertensiunii, evitarea fumatului.