Puls.bg | 27 iunie 2013 | 0

deteriorarea

Binele viziune copilul joacă un rol major în dezvoltarea sa mentală. 80% din ceea ce învățăm în primii ani se datorează informațiilor perceptibile vizual. Acest lucru arată cât de importantă pentru dezvoltarea copilului este capacitatea de a vedea pentru sine naștere. Cu toate acestea, 60% din problemele de vedere ale copiilor sunt depistate prea târziu.

Fiecare al zecelea copil are o vedere afectată

Medicii pot folosi chiar și în perioada de pruncie metode ușoare de examinare a vederii, cum ar fi skiascopia pentru evaluarea refracției (miopie, hipermetropie sau astigmatism) și oftalmoscopie pentru examinarea fundului - retină și papilă a nervului optic. Cercetarea este întotdeauna începută în vederea prezenței problemelor legate de dezvoltarea anatomică a ochiul. Dacă este posibil, se evaluează și mobilitatea oculară și, dacă este necesar, se măsoară presiunea intraoculară. Cu cât copiii sunt mai mari, cu atât sunt mai specifice metodele de cercetare utilizate în practica medicală.

Anomaliile patologice la un ochi sunt recunoscute prea târziu

Ambliopie sau „ochiul leneș” este cea mai frecventă cauză a tulburărilor de vedere în copilărie. De obicei afectează un ochi, cu o dezvoltare vizuală slabă. Există două forme - organică și funcțională. Prima formă se caracterizează prin ireversibilitatea procesului patologic, în timp ce a doua, în funcție de modul în care începe tratamentul precoce și care este stadiul dezvoltării, ar putea fi controlată. Principalul mecanism prin care apare ambliopia este stimularea insuficientă a receptorilor din retină.

Factori de risc sunt nașterea prematură, întârzierea mintală și povara familiei. Diagnosticarea acestei afecțiuni la sugari este dificilă și se face prin determinarea ochiului de fixare. Din păcate, ambliopia nu are simptome caracteristice, dar până la stabilirea acesteia, vederea este în permanență afectată. Un semn al acesteia este direcția diferită de vedere a ambilor ochi la copil.

Când să vedeți un medic de ochi?

De îndată ce observăm că există ceva special în starea ochilor, cum ar fi mișcarea haotică, sensibilitatea la lumină sau ruptură, frecarea constantă a ochilor, roșeață, opacitate corneeană etc., ar trebui să examinăm la oftalmolog pediatru. De asemenea, este bine să monitorizați poziția pleoapelor, în special a coborârii excesive care acoperă pupila. Ori de câte ori ceva ne deranjează sau nu suntem siguri despre ce este vorba, ar trebui să apelăm la un specialist.

Între 6 și 12 luni există cel mai mare risc de strabism, anomalii de refracție sau boli moștenite ale ochilor, cum ar fi retinoblastomul. Aceste afecțiuni sunt mai frecvente la copiii prematuri, la copiii cu retard mental sau la cei care au un frate cu strabism sau anomalii refractare severe, precum și la familiile cu dovezi ale unei boli ereditare care afectează ochii.

Important! Chiar dacă nu există plângeri sau simptome, ar trebui să ducem copilul în mod regulat la oftalmolog pentru a monitoriza dezvoltarea corectă a sistemului său vizual.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.