Tribunalul administrativ Burgas VII complet

decizie

La douăzeci și șase de ianuarie două mii șaisprezece

Într-o ședință publică în următoarea compoziție:

având în vedere raportul lui Rumen Yosifov

dosar administrativ № 2077 privind inventarul pentru 2015, pentru a se pronunța a avut în vedere următoarele:

Procedurile sunt în conformitate cu articolul 145 și următoarele din Codul de procedură administrativă (APC), coroborat cu articolul 256 alineatul (1) din Legea cu privire la Ministerul de Interne (LMI).

Acesta a fost format în urma unei plângeri a S.S.G., PIN - **********, cu adresa instanței: ***, împotriva unui mandat de reținere a unei persoane nr. 434zzz543/30.10.2015, emis de DBG, lucrător operativ la Secția a II-a Regională de Poliție (RPD) -Burgas, cu care, în temeiul art. 72, alin. 1, pct. 1 din Legea Ministerului de Interne (LMI) a fost reținut până la 24 de ore.

Contestația exprimă o opinie cu privire la nelegalitatea dispoziției atacate, emisă cu încălcarea regulilor procedurii administrative, în contradicție cu legea de fond, în caz de netemeinicie și neconcordanță cu scopul legii. Reclamantul a susținut că dispozițiile articolului 74 alineatul (3) din LMI au fost încălcate, întrucât organul administrativ a fost obligat să îi furnizeze o declarație de cunoaștere a drepturilor sale în temeiul articolului 74 în același timp cu emiterea ordinului de detenție. .para 2, punctul 6, literele „b” - „e” din LMI, în timp ce în practică această declarație i-a fost înmânată mai mult de 2 ore astronomice mai târziu. În cadrul unei ședințe judecătorești prin reprezentantul său procesual, avocatul ZK de către BAC, și-a admis recursul și a pledat pentru anularea ordonanței atacate.

Respondentul DBG, un agent la RUP Burgas, notificat periodic, nu apare și nu este reprezentat. Prezintă fișierul administrativ complet în legătură cu comanda contestată.

Judecătoria administrativă din Burgas, luând în considerare argumentele prezentate, luând în considerare probele scrise anexate și legea, constată următoarele:

Contestația a fost formulată în termenul prevăzut la art. 149, alin. 1 din APC, de către o persoană care este destinatarul actului administrativ și are un interes legal în a contesta în sensul art. 147, alin. 1 din APC, conține forma și cerințele necesare, prin urmare este admisibil din punct de vedere procedural.

Având în vedere fondul, instanța consideră că recursul este nefondat din următoarele motive:

Cazul nu contestă faptele constatate prin probele prezentate în dosarul administrativ și declarațiile părților la ședință, după cum urmează:

După cum se poate vedea din ordonanța de procedură, reclamantul G. a fost reținut pentru o infracțiune în temeiul articolului 354a din Codul penal (CC) - depozita substanțe narcotice riscante fără permis în orașul Burgas, Căminul VHTI, blocul 1, etaj 709. Aceste fapte nu sunt contestate de SG.

În situația de fapt astfel stabilită, în conformitate cu dispozițiile articolului 146 din APC în legătură cu articolul 168 din APC, sunt necesare următoarele concluzii juridice:

În primul rând, un ordin de detenție reg. .72, alin. 1 din LMI și în conformitate cu forma și cerințele stabilite, prevăzute la art. 74, alin. 2 din LMI.

În al doilea rând, având în vedere faptele relevante stabilite în cauză, în hotărârea sa, organul, în speță - un agent la RPD-Burgas, a aplicat corect legea de fond și în absența unor încălcări semnificative ale normelor procedurii administrative.

Ordinul este, de asemenea, în conformitate cu legea materială aplicabilă. Ca motiv de fapt al detenției, sa afirmat că reclamantul a fost reținut pentru săvârșirea unei infracțiuni în temeiul articolului 354 din Codul penal. Ordinul prevede că persoana a fost reținută la 30.10.2015. la ora 10.00 și se introduce ora eliberării sale - ora 13.00 în aceeași zi. O declarație din 30.107.2015 este prezentată în dosarul administrativ. (completat la 12.30 pm) că reclamantul era conștient de dreptul la un avocat și nu dorea unul, că nu avea probleme de sănătate și nu dorea să fie supus unui examen medical și că nu dorea să fie informat cu privire la membru al familiei sau altă parte interesată.detenția ei (p. 5) și raportul de căutare din 30.10.2015.

Ordinul a fost emis în baza articolului 72 alineatul (1) punctul 1 din LMI, potrivit căruia autoritățile de poliție pot reține o persoană pentru care există dovezi că a comis o infracțiune și este în esență o măsură administrativă coercitivă ( PAM) - „detenție pentru o perioadă de 24 de ore”. Pentru aplicarea acestui PAM nu este necesară colectarea de probe, stabilindu-se într-un mod definit autoria și vinovăția persoanei, care a săvârșit o infracțiune în sensul Codului penal. Disponibilitatea datelor care confirmă presupunerea că persoana este probabil autorul infracțiunii este suficientă pentru ca organul administrativ să poată impune măsura în condițiile independenței operaționale. Detenția ca măsură administrativă coercitivă este întreprinsă pentru a iniția o anchetă împotriva unui autor probabil al unei infracțiuni.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a reținut că, în prezența datelor cu privire la o infracțiune probabilă comisă de o anumită persoană, autoritățile de poliție pot, în cadrul independenței lor operaționale, să impună măsuri administrative coercitive, în conformitate cu dispozițiile articolului 72 alineatul (1), punctul 1 din LMI, în vederea desfășurării principalelor sale activități prevăzute în dispoziția articolului 6 din LMI, ținând seama de scopul măsurii prevăzute la articolul 72, alineatul 1, punctul 1 din LMI, care nu este să impună o pedeapsă pentru o infracțiune stabilită într-o manieră determinată, ci să împiedice învinuitul să o comită, să fugă sau să comită o altă infracțiune sau să împiedice urmărirea penală.

Din probele prezentate în cauză, instanța a acceptat că ordinul de reținere a SG este, de asemenea, motivat, indică temeiurile de fapt și de drept pentru impunerea măsurii. Se completează cu toate datele necesare, atât pentru persoana care a emis ordinul, cât și pentru persoana reținută.

Afirmația relevantă în plângerea potrivit căreia a existat o încălcare a regulilor procedurii administrative în legătură cu emiterea ordonanței procedurale este nefondată. Afirmația potrivit căreia normele Ministerului de Interne impun în momentul reținerii declarația prevăzută la articolul 74 alineatul (3) din Ministerul de Interne pentru a fi comunicată imediat persoanei reținute este nefondată. Nu a fost introdusă o astfel de cerință pentru ordinul de detenție. Norma art. 74, alin. 1 din LMI impune detenția unei persoane în temeiul art. 72, alin. 1 să se emită un ordin scris, întrucât la alin. 2 sunt scrise cerințele obligatorii ale acesteia. În cazul de față, a fost emis un astfel de ordin de reținere a lui G. și corespunde conținutului introdus normativ.

Apoi, chiar și presupunând că o astfel de cerință există (deși nu există), emiterea non-simultană a unui ordin de reținere și a unei declarații nu poate fi considerată ca o încălcare procedurală substanțială care ar conduce singură la anularea ordinului atacat. Acest lucru se întâmplă deoarece este evident din declarația în litigiu (p. 15) că G. și-a pus semnătura sub punctul 9, potrivit căruia a fost informat imediat oral cu privire la drepturile sale în temeiul articolului 72 și al articolului 73 din LMI. De asemenea, G. nu a indicat, iar instanța nu a stabilit, în ce anume au fost încălcate drepturile sale odată cu depunerea ulterioară pentru completarea proprie și semnarea declarației citate, deoarece reiese din conținutul aceleiași că reclamantul nu a solicitat protecție juridică, alegerea sa și nici din oficiu în temeiul Legii asistenței juridice); nu avea probleme de sănătate și nu dorea un control medical; nu a solicitat notificarea unui membru al familiei sau a altei persoane interesate; nu a exprimat necesitatea unei diete speciale.

În acest sens, afirmația privind încălcarea regulilor procedurii administrative la emiterea ordinului rămâne nedovedită și ar trebui respinsă.

Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că ordinul astfel emis este legal, emis de o autoritate competentă, în limitele competențelor sale, în forma corespunzătoare, în conformitate cu condițiile prealabile de fond și de procedură și este în concordanță cu scopul legii. ar trebui respins.

Părțile nu au formulat o cerere de cheltuieli de judecată, prin urmare instanța nu este obligată să se pronunțe asupra acestora.

Motivat de cele de mai sus și în temeiul art.172 alin. 2 din APC, Curtea Administrativă Burgas, completul VII

RESPINGE apelul S.S.G., PIN - **********, cu adresa instanței de judecată ***, împotriva unui mandat de reținere a unei persoane nr. 434zzz543/30.10.2015, emis de DB .G., o operativ la cel de-al doilea departament regional de poliție din Burgas, prin care, în temeiul articolului 72, paragraful 1, punctul 1 din Legea cu privire la Ministerul de Interne a fost reținut pentru 24 de ore.

Decizia poate fi atacată la Curtea Administrativă Supremă în termen de 14 zile de la notificarea acesteia către părți.