depresia

Depresia după sarcină este mai frecventă decât cred oamenii. Aceasta este o afecțiune care este asociată cu schimbări hormonale, sociale și psihologice care apar în această perioadă. Aproximativ 15% dintre femei se confruntă cu depresie după naștere.

Este important să rețineți două lucruri:

Primul - Termenul „depresie postpartum” poate include o gamă mai largă de simptome fiziologice și experiențe emoționale pe care multe mame le experimentează într-un grad sau altul.

Al doilea - Cu măsuri adecvate și în timp util, depresia postpartum poate fi depășită.

Cercetătorii indică hormonii drept una dintre principalele cauze ale depresiei postpartum. Se știe că nivelurile unora dintre ele, cum ar fi estrogenul și progesteronul, cresc de multe ori în timpul sarcinii și scad brusc după naștere. Altele, cum ar fi prolactina, cresc imediat după naștere. De fapt, este un dezechilibru hormonal care are o durată relativă și poate fi o provocare serioasă.

Dacă adăugăm la aceasta situația complet nouă din viață, care, pe lângă bucuria noii vieți, este adesea asociată cu nesiguranța, vom vedea că premisele depresiei postpartum pot fi variate. Anxietatea crescută cu privire la responsabilitatea noului rol de părinți ne poate confrunta cu un sentiment de eșec.

Studiile au arătat ce factori suplimentari pot contribui la cauza depresiei postpartum:

· Antecedente personale sau familiale de depresie, anxietate sau depresie postpartum

· Tulburare disforică premenstruală;

· Lipsa unui sprijin adecvat în creșterea copilului;

· Probleme și stres în relațiile interumane;

· Complicații în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării;

· Evenimente recente ale vieții care generează stres - pierdere, schimbare de casă, pierdere a locului de muncă etc;

· Mamele ai căror nou-născuți au nevoie de terapie intensivă neonatală;

· Mamele care au fost supuse tratamentului pentru probleme de reproducere;

· Probleme tiroidiene;

· Diabet (tip 1, tip 2 sau gestațional);

· Abuzul de substanțe psihoactive;

Prezența sau combinația unora dintre acești factori poate duce la disconfort mental care imită simptomele depresiei. În perioada postpartum, stările depresive se pot manifesta prin anumite simptome de diferite grade de severitate. Este necesar să se facă distincția între ele.

Cea mai frecventă afecțiune (la aproximativ 80% dintre mame) este așa-numitul „baby blues”. Ar putea fi definită ca o stare temporară de anxietate imediat după naștere, în care există schimbări bruște de dispoziție, sentimente de nerăbdare, iritabilitate, neliniște, anxietate și singurătate la mamă. Caracteristica stării „baby blues” este că apare imediat după naștere și poate dura doar câteva ore sau poate dura până la 1-2 săptămâni după naștere. Cel mai adesea nu este nevoie de o intervenție specifică, dar consultarea cu un specialist, precum și sprijinul rudelor și altor mame ar ajuta la depășirea mai rapidă.

Depresia postpartum apare la aproximativ 15-20% dintre mame. Femeia poate experimenta emoții similare cu cele din „baby blues”, dar în acest caz sunt mult mai intense și mai puternice. Unul dintre principalii markeri este că această afecțiune perturbă funcționarea normală și așteptată a mamei. Depresia postpartum ar putea interfera cu sarcinile zilnice.

În practică, depresia postpartum corespunde acelorași simptome caracteristice tulburării depresive, dar cu diferența că se manifestă în perioada de până la 3 luni după naștere.

Pentru a face un astfel de diagnostic, anumite simptome precum:

· Stare depresivă permanentă (distimie);

· Fericirea și pierderea intereselor, incapacitatea de a experimenta plăceri (anhedonia);

· Oboseală crescută (anhedonia); Trebuie avut în vedere aici că acesta este un simptom care este tipic sarcinilor obișnuite ale mamei legate de îngrijirea nou-născutului. Adică, dacă nu apare în combinație cu celelalte simptome, poate fi considerat relevant pentru situație.

· Pierdere în greutate;

Acesta este un diagnostic care ar trebui pus de un psihiatru!

Stările depresive reprezintă o parte majoră a bolilor mintale, deci nu trebuie subestimată! Acestea duc adesea la o deteriorare marcată a funcționării sociale și la o reducere a calității vieții. Și uneori prezintă un risc pentru viața pacientului și, în acest caz, pentru bebeluș. Consecințele pot fi extrem de nefavorabile în formarea relației mamă-copil. În plus, starea mamei este esențială pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului. Prin urmare, nu ezitați să căutați ajutor profesional!