gamma

Cele mai citite materiale didactice

Cele mai noi materiale didactice

*** ACCES LA SITE ***

PESTE 2.500.000 DE UTILIZATORI NE-AU VISITAT PÂNĂ

MATERIALELE DE ÎNVĂȚARE GRATUITE CU NOI SUNT PESTE 7.700

Dacă v-am fost de folos, vă rugăm să trimiteți un SMS cu text STG la număr 1092 . Prețul unui SMS este de 2,40 BGN cu TVA.

SMS-ul dvs. va contribui la îmbogățirea conținutului site-ului.

Conectare prin SMS

DETERMINAREA ENERGIEI DE RADIARE GAMMA PE STRATUL DE SEMI-ÎNTÂRNIRE

EXERCIȚIUL 16. DETERMINAREA ENERGIEI DE RADIARE GAMMA PE STRATUL DE SEMI-ÎNTÂRGERE

Scopul exercițiului este de a studia interacțiunea razelor with cu materia în așa-numita geometrie de trecere și aplicarea unei metode vechi și simple pentru determinarea energiei unei surse .

Intensitatea unui fascicul îngust, paralel, monoenergetic de raze weak slăbește pe măsură ce razele  trec printr-un strat de materie de grosime d printr-o lege exponențială (a se vedea apendicele 2):

Aici I0 este intensitatea inițială și   coeficientul total de atenuare, care ia în considerare toate interacțiunile razelor when la trecerea prin substanță. Factorul de pierdere în greutate este dat de

unde i = nI, n este numărul de atomi pe unitatea de volum a substanței și i  este secțiunea transversală efectivă parțială pentru procesul de interacțiune respectiv.

Principalele procese care duc la o slăbire a intensității fasciculului incident incident sunt efectul foto, efectul Compton și formarea unei perechi electron-pozitron. Contribuția fiecăruia dintre aceste trei procese depinde semnificativ de energia razelor  și de numărul atomic al substanței.

Determinarea experimentală a stratului de semi-atenuare este următoarea. Intensitatea intensității fasciculului  se măsoară în funcție de grosimea mai multor absorbante din același material. Se construiește dependența atenuării intensității de grosimea absorbantelor pe o scară semi-logaritmică. Graficul rezultat este o linie cu un factor unghiular egal cu factorul de ponderare pentru substanță (liniar dacă grosimea este dată în metri sau masă dacă se lucrează cu grosimea masei). Stratul de jumătate de greutate este derivat din expresie

Configurarea experimentală este dată schematic în fig. ІІ.20. Se folosește un detector de scintilație cu un cristal NaI (T1) și un multiplicator fotoelectronic. Măsurătorile se efectuează în condiții de bună geometrie (poziția I), ceea ce înseamnă separarea unui fascicul îngust de raze  cu ajutorul unui colimator de plumb și limitează intrarea în detector a (-raje împrăștiate de absorbanți și protecţie. Când grosimea absorbantelor depășește lungimea drumului liber mediu al razelor  1 = 1/ în substanța respectivă, împrăștierea repetată joacă un rol semnificativ.

1. Măsurați întregul spectru al sursei monoenergetice de raze C 137 Cs. Prin selectarea corespunzătoare a pragului și ferestrei analizorului de amplitudine monocanal (EAA), înregistrarea impulsurilor este limitată numai în zona vârfului foto. Toate măsurătorile ulterioare ale razelor passed trecute prin absorbante sunt efectuate pentru intervalul de energie astfel selectat (modul de numărare diferențială cu o fereastră largă care acoperă vârful absorbției totale).

2. Măsurați fundalul cu o precizie statistică de 3%.

3. Plasați sursa radioactivă și măsurați viteza de numărare fără amortizoare cu o precizie de 1 of3%.

4. Plăcile subțiri de plumb sunt plasate în serie între sursă și detector, iar viteza de numărare este măsurată cu aceeași precizie. Se face o ajustare a fundalului.

5. Aceeași procedură se repetă și pentru plăcile de cupru.

6. Construiți curbele de pierdere în greutate pentru plumb și cupru pe o scară semi-logaritmică și determinați coeficienții de pierdere în greutate pentru ambele metale.

7. Calculați grosimea stratului de semi-slăbire pentru absorbția de plumb și cupru. Folosind nomograma din FIG. II.21 se determină energia razelor .

8. Sectiunile transversale eficiente pentru plumb si cupru sunt determinate.