atunci când

Imagistica pentru calculii renali este importantă metodă de diagnostic și un pas inițial în a decide ce metode terapeutice să ia pentru a aborda diagnosticul. Orientările diferă în ceea ce privește tipul de imagistică care trebuie utilizat pentru a evalua diferite cazuri de nefrolitiază obstructivă suspectată (calculi renali).


Sunt disponibile diferite metode de diagnostic, dar în prezent larg răspândită în practica clinică sunt tomografia computerizată (CT), ultrasunetele și radiografia (urografia) rinichilor, ureterelor, vezicii urinare (BUM).


CT (CT) al abdomenului și pelvisului, oferă diagnosticul cel mai precis, dar expune și pacienții la radiații ionizante.


Cel mai adesea, primul test imagistic pentru diagnosticarea pietrelor la rinichi este ultrasunografie (ultrasunete), are sensibilitate și specificitate mai mici decât CT, dar nu folosește radiații. Ambele metode de diagnostic au avantaje și dezavantaje.


Obișnuit radiografie a rinichilor, ureterului, vezicii urinare este cel mai util pentru evaluare la pacienții cu calculi renali deja cunoscuți.


Rezonanță magnetică nucleară (RMN) oferă posibilitatea imaginilor 3D fără expunere la radiații, dar este mai scump de studiat, iar pietrele sunt mai dificil de vizualizat.


Alegerea metodei potrivite pentru imagistica calculilor renali implică mulți factori, inclusiv situația clinică, fizicul pacientului, costul și toleranța pacientului la radiații ionizante.


Pacienții internați la secția de urgență cu dureri de șold și hematurie sunt supuși imagisticii abdominale ca parte a metodelor de detectare a calculilor renali. Diagnosticul și localizarea pietrei pot fi adesea obținute fără teste imagistice, pe baza istoricului pacientului și a examenului fizic. Pietrele diferă, de asemenea, unele de altele din motive diferite.


Pietrele sunt în mare parte asimptomatice atunci când se formează în calici renale. Trecerea pietrei în ureter interferează cu fluxul de urină, ceea ce duce la dilatarea (expansiunea) ureterului peste nivelul de obstrucție, precum și la dilatarea pelvisului renal, o afecțiune numită hidronefroză. Această obstrucție duce de obicei la durere pe măsură ce peristaltismul ureteral crește. Greața și vărsăturile sunt adesea asociate cu aceste atacuri severe de durere.


Piatra devine de obicei blocată acolo unde pelvisul renal se îngustează la dimensiunea ureterului. Blocajul în acest moment provoacă durere care radiază la nivelul șoldului. Piatra întâlnește două puncte de îngustare suplimentare pe măsură ce se deplasează în jos, mai întâi acolo unde ureterul se intersectează vasele iliace iar al doilea la vezica urinara.

Înfundarea vaselor iliace provoacă durere, radiantă până în zona inghinală sau a abdomenului inferior. Pietrele de îngustare a vezicii urinare pot determina simțirea durerii la nivelul scrotului sau labiilor, coapsei interioare sau uretrei și adesea creează o frecvență ridicată de urinare, urgență și urinare (arsură sau durere). Senzație în timpul urinării), deoarece piatra irită vezica urinară. Trecerea pietrelor poate provoca, de asemenea, abraziuni ale mucoasei ureterului, ducând la hematurie macroscopică (vizibilă) sau hematurie microscopică (sânge în urină).


Metode pentru imagistica cu high sensibilitate oferiți medicului încredere că simptomele sunt cauzate de o altă patologie atunci când nu sunt vizualizate pietre.

Metode pentru imagistica cu high specificitate indică faptul că simptomele pacientului sunt asociate cu pietre atunci când sunt vizualizate.

Măsurătorile de sensibilitate și specificitate pot variaza considerabil în literatura de specialitate bazată pe mai mulți factori, inclusiv metoda utilizată ca standard de referință pentru determinarea rezultatelor adevărate pozitive și adevărate negative și a populației studiate.


Surse:
Scales CD, Jr, și colab. Boala de piatră urinară: avansarea cunoștințelor, îngrijirea pacientului și sănătatea populației. Clin J Am Soc Nephrol.
Smith-Bindman R și colab. Ultrasonografie versus tomografie computerizată pentru nefrolitiaza suspectată. N Engl J Med.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.