flămând

Izt ochi: Pixabay

Domnul Borissov, când o femeie în vârstă te oprește pe stradă, te privește, îți cere scuze pentru „neplăcerile” și cu lacrimi în ochi cere ajutor pentru că îi este foame, apoi vino și te lauzi cu același egocentrism pe care în fiecare lună dați 50 BGN pensionarilor.

Pentru că, domnule Borissov, nu aș putea dacă aș fi fost dumneavoastră.

Nu cu acea încredere. Pentru că acest lucru a arătat în mod clar că tu și cu mine trăim în realități paralele.

Pentru că în lumea ta această femeie a primit 50 de leva și viața ei a fost aranjată.

Dar la mine, această bătrână își dorea două lucruri simple: tăiței și carne. Pentru a face supă. Și nu avea cu ce să le cumpere.

Nu știu cât timp a murit de foame. Știu cât de furios mi-a scufundat inima când s-a uitat la mine și mi-a cerut ajutor. Mi-am amintit și de bunica mea, care este departe în orașul rural. De asemenea, este pensionară, domnule Borissov. Să fii viu și sănătos. Și să fiu viu și sănătos ca să o pot ajuta. Pentru că, domnule Borissov, în Bulgaria mea nu putea face față singură.

Așa că i-am oferit bătrânei să-i cumpere ceea ce avea nevoie. Hrana pentru supraviețuire, domnule Borisov. Pentru că pensionarii din Bulgaria mea sunt obligați să supraviețuiască. I-am cumpărat și baklava pentru a îndulci măcar puțin viața amară pe care Bulgaria mea este nevoită să o ducă, domnule Borisov.

Cel în care ești prim-ministru, dar această femeie nu poate cumpăra pâine. Pentru că, evident, domnule Borissov, BGN 50 suplimentar nu a fost suficient pentru pensia ei deja mizerabilă.

Știți cât costă o pâine, domnule Borisov?

Acest lucru nu este de ajutor, domnule prim-ministru. Acestea sunt pomană. Nuci. O batjocură.

Există ceva care lipsește în realitatea dumneavoastră, domnule Borissov. Și el este omul flămând. Astăzi este Ziua Carității. Sărbători fericite, domnule prim-ministru. Mănâncă bine. Sper să nu te ghemuiești.

Jessica Valcheva