• operația bypass

Din ce în ce mai des te sufoci în timp ce urci scările, din când în când simți dureri la nivelul inimii și brațului stâng, tensiunea arterială este din ce în ce mai des peste normal. Mergi la medic și ți se pune diagnosticul de cardiopatie ischemică.

„Calea” clinică te duce la centrul local de chirurgie cardiovasculară, unde ai o angioplastie sau o operație de „bypass”, pe care o experimentezi stoic și după 3-4 luni totul merge ca un vis urât, bineînțeles, căptușit cu tratament de întreținere. Aceasta este imaginea, sau mai bine zis reclama, pe care industria medicală vrea să o urmăriți.

Totul arată grozav, dacă excludem întrebarea neplăcută a eficacității angioplastiei și a intervenției chirurgicale „bypass” (bypass înseamnă bypass). Dintre toate specialitățile medicale, chirurgia răspunde cel mai violent la sondajele de eficacitate și, Doamne ferește, la un efect placebo. Chirurgia întruchipează cel mai mult conceptul de imuabilitate, control și materialism. La urma urmei, este vorba de ideea „un ochi de văzut, o mână de atins”.

Dar astfel de întrebări se strecoară inevitabil, mai ales acum, cu medicamentul bazat pe dovezi anunțat acum câțiva ani, unde studiile cu control dublu devin standardul.

Datele din majoritatea studiilor cu grupuri de control dublu nu sunt ambigue. Cu excepția unui număr mic de pacienți cu boli cardiovasculare foarte severe, operația de bypass și angioplastia nu prelungesc viața pacienților și nu previn atacurile de cord. Astfel, potrivit doctorului David Hillis, profesor de cardiologie la Universitatea din Texas, operația de bypass și angioplastia nu rezolvă probleme ca un instalator care înlocuiește o țeavă înfundată și care scurge în baia ta.

La nivel global, peste 1 milion de angioplastii sunt efectuate anual la un cost de aproximativ 100 miliarde USD, aproximativ jumătate din aceste intervenții fiind efectuate în Statele Unite.

Roger Laham, profesor la Facultatea de Medicină Harvard, merge și mai departe, întrebându-se dacă angioplastia și operația de bypass îmbunătățesc deloc plângerile pacienților, lucru care pare evident la prima vedere. În urma cazurilor din studiile cu grupuri de control dublu, a devenit clar că pacienții care au suferit angioplastie au demonstrat într-adevăr funcția cardiacă îmbunătățită și au prezentat semnificativ mai puține dureri cardiace. Dar rezultatele sunt similare la pacienții cu intervenție chirurgicală „falsă” (placebo), unde se face doar o incizie cutanată în zona inimii, fără a efectua efectiv o intervenție cardiovasculară. Mai mult, la 2,5 ani după operație, s-au observat modificări fiziologice în circulația sângelui în principal la grupul placebo și nu la pacienții cu intervenție chirurgicală „reală”.

Aici evităm chiar în mod deliberat problemele mortalității prin operativitate (care este destul de scăzută), inevitabilele complicații postoperatorii, riscul ridicat de rupere a cheagurilor și necesitatea re-angioplastiei în „noile” stenturi acoperite cu medicamente.

Bolile ischemice de inimă și creier sunt principala cauză de deces în Bulgaria. În 2010, numărul de atacuri de cord din Bulgaria a fost de 12.660. În majoritatea acestor cazuri, angioplastia și operația de bypass sunt recomandate ca fiind cea mai adecvată soluție medicală. La fel ca în majoritatea țărilor din lume, la fel și în țara noastră, aproape nimeni nu va avea curajul să ridice problema adecvării operațiilor de angioplastie și „bypass”, care în ochii „publicului” sunt un exemplu de progrese tehnologice în știința medicală și știința în general. În orice caz, însă, faptele zguduie foarte mult această noțiune.