dermatologic

Conceptul de „ridicare non-operativă” este foarte controversat și deseori provoacă dezaprobarea sprâncenelor în rândul chirurgilor plastici. De fapt, un termen mult mai precis pentru acest tip de procedură este „strângerea pielii”, dar acest termen nu este suficient de informativ pentru pacienți, deoarece nu descrie efectul terapiei suficient de precis.

De fapt, cele mai bune rezultate se obțin prin combinarea celor două proceduri.

Ridicarea chirurgicală adevărată afectează mușchii, țesuturile conjunctive și grase ale feței și gâtului, dar nu are niciun efect asupra calității pielii în sine, lăsând-o moale, ridată (sau întinsă nefiresc), subțire și vulnerabilă.

La rândul său, „ridicarea non-operatorie” implică un impact în principal asupra calităților pielii, strângerea, netezirea și întinerirea, dar are un efect slab asupra mușchilor, țesutului conjunctiv și adipos. Pentru a completa aceste puncte slabe, folosim terapia de umplere adjuvantă (efect asupra distribuției țesutului adipos) și/sau neuromodulatorul botulinic (efect asupra modificării tonusului muscular care are loc odată cu vârsta).

Și cum să ne orientăm către ce procedură ar trebui să ne concentrăm? Există mai multe tipuri de bază, precum și un număr infinit de tranzitori. Desigur, alegerea corectă depinde și de rasă, sex și efectul dorit.

  • „Am o față slabă, cu pielea subțire, ridată, care atârnă” - opțiunea ideală este „ridicarea non-chirurgicală”, combinată sau nu cu utilizarea rezonabilă a materialelor de umplutură;
  • „Am o față normală cu riduri pe alocuri și contur lăsat” - dacă sunteți în căutarea unui rezultat gradual și natural - „ridicare non-chirurgicală” cu proceduri hardware și umpluturi, dacă doriți un efect dramatic și vizibil - ridicare chirurgicală, urmate de proceduri hardware pentru strângerea pielii și reorganizarea colagenului;
  • „Am o față plină, mare, cu piele netedă și contur înclinat” - alegerea corectă este ridicarea chirurgicală.

La rândul său, „ridicarea nefuncțională” este împărțită în mai multe tipuri, în funcție de eficacitatea lor, de scopul afectat și de necesitatea unei perioade de recuperare. Aceste specii sunt următoarele:

„Ridicarea neoperativă” ablativă - presupune puține vizite la medic, dar necesită o perioadă de recuperare de câteva zile, precum și o protecție strictă împotriva soarelui timp de cel puțin 3 luni după ultima procedură. Opțiuni - ridicare ablativă cu laser, Sublativ;

„Ridicarea non-operativă” non-ablativă - nu necesită o perioadă de recuperare, protecția solară este doar pentru câteva săptămâni după procedură, dar implică mai multe vizite la cabinetul medicului. Opțiuni - ridicare laser non-ablativă, Sublim;

„Ridicare non-operativă” cu ajutorul umpluturilor. Acest termen se referă la corectarea completă a feței cu ajutorul umpluturilor, începând de la pomeți și tâmple și „coborând” până la contur și bărbie. Una dintre cele mai căutate proceduri, deoarece oferă rezultate treptate care pot fi controlate de pacient, adică pacientul determină amploarea efectului. Dezavantajul posibil este rezultatele nenaturale, care sunt cel mai adesea rezultatul lipsei de profesionalism din partea unor medici;

„Ridicare non-chirurgicală” folosind un neuromodulator botulinic („toxină” botulinică). Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este că toxina botulinică este utilizată pentru îndepărtarea ridurilor faciale. De fapt, acest efect al neuromodulatorului botulinic este secundar. Efectul său principal este asupra tonusului mușchilor feței, ceea ce duce la o schimbare a expresiei. De fapt, ridicarea non-chirurgicală cu „toxina” botulinică are ca scop activarea mușchilor faciali, care ridică și întineri fața și slăbesc mușchii - depresivi, care „coborâ” pielea feței în jos. Aceasta este una dintre cele mai dificile terapii, care necesită un grad ridicat de profesionalism și o abordare strict individuală. Pe de altă parte, este una dintre cele mai sigure și mai ușoare proceduri din medicina estetică.