Svetoslav Minkov 08.01.2014

zahăr

A fost odată o grădină minunată într-un regat fermecat. Totul din această grădină era făcut din zahăr: florile, copacii, fluturii, păsările și, în cele din urmă, fetița cu părul auriu care stătea toată ziua pe o bancă de zahăr din grădină, tricotând dantele de zahăr cu ace de zahăr.
Iar de cealaltă parte a pământului, departe de regatul fermecat, trăia un biet fierar cu soția și fiul său mic. Fiul și-a ajutat tatăl în fierărie și a suflat burduful în vatră.

Când s-a maturizat, s-a întors spre tatăl său și a spus:
- Tată, intenționez să merg în tărâmul vrăjit și să mă căsătoresc cu fata de zahăr.
Tatăl și-a pus ciocanul pe pământ, și-a șters sudoarea de pe frunte și a spus:

- Ești bine gândit, fiule. Dar fata de zahăr nu este pentru tine. Ești om ca toți ceilalți și este făcut din zahăr. Dacă te căsătorești cu el, el va deveni ca oamenii obișnuiți și atunci vei înceta să-ți placă. Și acolo unde nu există iubire, nu există fericire.
- Nu, tată, spuse fiul. - Amintiți-vă cuvântul meu că fata va rămâne zahăr pentru tot restul vieții.
- In speranta! A spus tatăl, ridicând ciocanul și revenind la muncă.
Și fiul a strâns strânsoarea. S-a îmbrăcat în haine noi, și-a aruncat o geantă peste umăr și și-a luat rămas bun de la părinți. Mama lui l-a trimis până la ușa din față, l-a sărutat pe frunte și l-a împodobit cu mușcate.