Febra este o creștere a temperaturii corpului peste variațiile zilnice normale, însoțită de o creștere a temperaturii setate în hipotalamus (de exemplu, de la 37 la 39).

ALPHA-LIPOIC ACID

Modificarea valorii amintește foarte mult de reglarea releului termic al aparatului de aer condiționat pentru a crește temperatura din cameră. Odată ce valoarea de referință este crescută, anumiți neuroni sunt activați și apare vasoconstricția. Se simte mai întâi vasoconstricția vaselor brațelor și picioarelor. Redirecționarea sângelui din periara către organele interne reduce semnificativ pierderea de căldură din piele. Acesta este motivul pentru care ne simțim reci când ne crește temperatura. Este posibil să tremuri, ceea ce crește producția de căldură de către mușchi. Procesele de stocare și producere a căldurii continuă până când temperatura corpului atinge noua valoare „setată” în hipotalamus. Când temperatura corpului revine la valorile normale, începe un proces de transfer de căldură prin vasodilatație (relaxare) a vaselor. Apoi transpirăm.

Pirogenul este orice substanță care provoacă febră. Pirogenii pot fi externi sau interni. Majoritatea pirogenilor externi sunt produse microbiene, toxine sau microorganisme întregi. Unul dintre cele mai frecvente sunt pirogenii Staphylococcus aureus, precum și cei ai bacteriilor gram-negative.


Pirogenii interni sunt proteine ​​mici numite citokine. Reglează imunitatea, inflamația și hematopoieza. Cei care provoacă febră se numesc citokine pirogene. Un număr mare de bacterii, ciuperci și viruși pot provoca sinteza și eliberarea citokinelor pirogene. Cu toate acestea, prezența unei infecții microbiene nu este întotdeauna necesară pentru dezvoltarea febrei.


Tratamentul febrei


În majoritatea cazurilor, febra se datorează infecțiilor virale care trec spontan. Simptomele febrile sunt de obicei tratate cu antipiretice. Este important să știm că antipireticele nu dăunează vindecării, dar, de asemenea, nu întârzie dezvoltarea infecției.

În cazul unei infecții bacteriene, este posibil ca medicul dumneavoastră să nu vă prescrie antipiretice pentru a face o evaluare obiectivă a tratamentului cu antibiotice, mai ales atunci când nu a fost luată nicio antibiogramă la prescrierea antibioticului.

În unele boli autoimune, febra este tratată cu anticitokine.

În tratamentul febrei, obiectivul principal este de a reduce valoarea setată a temperaturii corpului în hipotalamus și de a provoca transferul de căldură. Reducerea febrei cu antipiretice duce la o reducere a simptomelor asociate, cum ar fi dureri de cap, dureri musculare și articulare.

Aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectiv temperatura, dar afectează și coagularea sângelui și tractul gastro-intestinal. Pentru aceasta, se recomandă utilizarea acetaminofenului (paracetamol) ca antipiretic. Se pot utiliza tablete, supozitoare rectale sau soluții injectabile. La pacienții cu afecțiuni cardiace sau pulmonare, utilizarea antipireticelor este obligatorie, deoarece temperaturile ridicate cresc consumul de oxigen și pot agrava aceste condiții.

La copiii care au avut crize febrile sau non-febrile, tratamentul febrei este obligatoriu.