maxilarului

O fractură mandibulară este a doua fractură facială cea mai frecventă în sport, deoarece este o parte proeminentă a craniului. Deoarece maxilarul inferior nu are mecanism și aparat de protecție și este expus la răniri, este predispus la răniri.
Tipurile de fractura maxilarului inferior includ fracturi în zona corpului 25%, unghi 25%, condili 39%, umărul maxilarului inferior 3%, proces coronal 2%, fracturi parazifizare/mentale 15%.

Cauzele fracturii maxilarului inferior

  • Fractura mandibulară este cel mai adesea cauzată de o lovitură la nivelul maxilarului inferior de la echipamentele sportive (băț de hochei, liliac);
  • Ciclismul montan este un alt sport cu o incidență mai mare a fracturilor faciale. Acest tip de leziune apare atunci când sportivul se află deasupra ghidonului și cade direct pe maxilarul inferior și bărbia atinge o suprafață dură;
  • Artele marțiale (box, arte marțiale mixte) loviturile directe la maxilarul inferior au, de asemenea, o incidență ridicată a fracturilor mandibulare;
  • Alte cauze mai frecvente sunt accidentele auto;
  • Doar 5% din toate fracturile mandibulare apar la copii, iar cele mai multe dintre ele sunt cauzate de accidente auto, iar aproximativ 1/3 se datorează accidentelor de bicicletă.

Semnele și simptomele unei fracturi mandibulare includ:

  • Durere la deschiderea și închiderea gurii,
  • Umflătură,
  • Vânătăi,
  • Hematom sublingual,
  • Trismus,
  • Obstrucția căilor respiratorii se poate datora formării unui hematom sau edem, iar fracturile bilaterale duc la un risc mai mare,
  • Mandibula deformată,
  • Parestezie sau anestezie a buzei inferioare și bărbie,
  • Schimbări în vorbire,
  • Vânătăi pe podeaua cavității bucale.

Clasificarea fractura maxilarului inferior

  • Fractură închisă care nu este însoțită de o rană deschisă a mediului extern, fie prin piele, mucoasă sau membrană parodontală;
  • O fractură deschisă în care există o rană externă implică pielea, membranele mucoase sau membrana parodontală și în care există contact cu osul rupt;
  • Fractură fină în care osul este rupt sau rupt în bucăți fine;
  • Fractură de crenguță verde în care o parte a osului este ruptă și alta este îndoită;
  • Fractură multiplă în care două sau mai multe linii de fractură ale aceluiași os nu comunică între ele;
  • Fractură indirectă într-un punct departe de locul leziunii;
  • Fractură complicată în care apare deteriorarea gravă a țesuturilor moi adiacente sau a părților adiacente.

Clasificarea pe zone anatomice

  • Fractură de simfiză;
  • Fractura parasimfizară;
  • Fractura corpului maxilarului inferior;
  • Fractura unghiului mandibular;
  • Fractura umărului maxilarului inferior;
  • Fractură condilară;
  • Fractura procesului coronal;
  • Fractura procesului alveolar.

Tratamentul fracturii maxilarului inferior
Tratamentul inițial include ameliorarea durerii și evaluarea posibilelor probleme ale căilor respiratorii. Tratamentul medical include fixarea și imobilizarea fragmentelor osoase. Osteosinteza ideală a fracturii mandibulare trebuie să îndeplinească criteriile de rigiditate și durabilitate pentru a face față cerințelor funcționale și a întări osul.
Utilizarea antibioticelor preoperator și perioperator în tratamentul fracturilor mandibulare este obligatorie pentru a reduce riscul de infecție.