. Doar pentru că puteți cumpăra unele medicamente fără prescripție medicală nu înseamnă că acestea nu pot provoca reacții adverse.

doze mari

Furoser sol. inj. 10 mg/ml - 2 ml x 10/Furozer

Furoser sol. inj. 10 mg/ml - 2 ml x 10/Furozer

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI/Furoser sol. inj. 10 mg/ml - 2 ml x 10 /

DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Furoser 10 mg/ml soluție injectabilă
Furoser 10 mg/ml soluție injectabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare fiolă de Furoser conține 20 furosemid în 2 ml de soluție apoasă.

Excipienți: clorură de sodiu, hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ/Furoser sol. inj. 10 mg/ml - 2 ml x 10 /

Soluție injectabilă într-o fiolă de sticlă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Furosemida este utilizată în cazurile de crize hipertensive, insuficiență cardiacă acută, insuficiență renală acută, insuficiență renală cronică, sindrom nefrotic și în tratamentul edemelor de origine cardiacă, hepatică sau renală.

4.2 Doze și mod de administrare

Mod de administrare - intramuscular sau intravenos.

Administrare intravenoasă - furosemida trebuie injectată sau perfuzată lent; norma de 4 mg pe minut nu trebuie depășită. La pacienții cu insuficiență renală, doza recomandată este de 2,5 mg pe minut.

Administrare intramusculară - este imperativ să se limiteze cazurile în care nu este posibilă administrarea orală și intravenoasă. Trebuie remarcat faptul că administrarea intramusculară de furosemid nu este adecvată pentru tratamentul afecțiunilor acute, cum ar fi edemul pulmonar.
Pentru eficacitate optimă, perfuzia pe termen lung de furosemidă este, în majoritatea cazurilor, preferată injecțiilor multiple.
Doza inițială este de 20 până la 50 mg intramuscular sau intravenos. Dacă este necesară o doză mai mare, aceasta trebuie crescută cu 20 t și cel puțin o dată la două ore. Dacă dozele sunt mai mari de 50 mg, se recomandă o perfuzie intravenoasă lentă.
Doza zilnică maximă este de 1500 mg furosemid.
La pacienții vârstnici, doza este aceeași, dar se administrează intravenos, deoarece furosemida este eliminată mai lent.

La copii, doza parenterală variază de la 0,5 la 1,5 mg/kg greutate corporală pe zi, iar doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 20 mg.

4.3 Contraindicații/Furoser sol. inj. 10 mg/ml - 2 ml x 10 /

Furosemidul este contraindicat la pacienții cu hipovolemie, deshidratare, insuficiență renală cauzată de otrăvirea cu substanțe nefrotoxice sau hepatotoxice, hipokaliemie acută și hiponatremie, stări precomatoze în ciroză hepatică. Hipersensibilitate la furosemid sau la oricare dintre excipienți.

Pacienții alergici la sulfonamide pot prezenta sensibilitate încrucișată la furosemid.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Cantitatea de urină excretată trebuie monitorizată. Pacienții cu obstrucție parțială a tractului urinar, cum ar fi hipertrofia de prostată, prezintă un risc crescut de retenție urinară și trebuie monitorizați îndeaproape.

Este necesară o îngrijire specială în:
- hipotensiune
- pacienții cu risc de scădere bruscă a tensiunii arteriale
- pacienții la care poate să apară diabet latent sau necesitățile de insulină la diabetici pot crește.
- gută
- sindrom hepato-renal
- hipoproteinemie

Pacienții care sunt predispuși la dezechilibru electrolitic necesită o atenție specială. De obicei, se recomandă monitorizarea regulată a nivelului seric de sodiu, potasiu și creatină în timpul tratamentului cu furosemid. O monitorizare deosebit de strictă este necesară la pacienții cu risc crescut de a dezvolta dezechilibru electrolitic sau în cazurile de deshidratare.

Dacă furosemidul este administrat sugarilor prematuri în prima săptămână de viață, acest lucru poate crește riscul de ductus arteriosus deschis persistent.

Creșterea producției de urină poate agrava starea pacienților cu hiperplazie benignă de prostată sau uretra îngustată.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Când se administrează concomitent cu agenți antihipertensivi sau glicozide cardiace, doza de furosemid trebuie ajustată. O scădere semnificativă a tensiunii arteriale și deteriorarea funcției renale pot fi observate cu includerea inhibitorilor ECA în terapie. Doza de furosemid trebuie redusă timp de cel puțin trei zile sau întreruptă înainte de includerea inhibitorilor ECA.

Efectul toxic al antibioticelor nefrotoxice poate fi crescut atunci când este administrat concomitent cu diuretice puternice precum furosemida.

Deteriorarea funcției renale se poate dezvolta cu terapia combinată cu furosemid și doze mari de cefalosporine.

În comedicația cu doze mari de salicilați, este posibil să se dezvolte intoxicație salicilică datorită relațiilor competitive în ceea ce privește excreția tubulară a acestora. Efectele diuretice și antihipertensive sunt semnificativ reduse prin administrarea concomitentă de furosemid și indometacin.
Furosemida poate reduce uneori efectul altor medicamente (medicamente antidiabetice) și uneori poate potența efectele salicilaților, teofilinei și tubocurarinei.

Furosemida poate potența ototoxicitatea antibioticelor aminoglicozidice, precum și a altor agenți ototoxici. Deși acest lucru poate duce la daune ireversibile, aceste medicamente trebuie combinate cu furosemid numai din motive întemeiate.

Există un risc de ototoxicitate atunci când furosemida și cisplantina sunt administrate concomitent.

Activitatea diuretică a furosemidului scade atunci când este administrată concomitent cu inductori enzimatici (rifampicină, fenobarbitap, fenitoină)

Administrarea concomitentă cu carbamazepină sau aminoglutetimidă poate crește riscul de hiponatremie.

Utilizarea concomitentă cu corticosteroizii determină retenția de sodiu.

Corticosteroizii, doze mari β2-simpatomimetice, utilizarea pe termen lung a laxativelor, amfotericina și reboxetina cresc riscul de hipokaliemie.

4.6 Sarcina și alăptarea

Există date clinice privind siguranța furosemidului în al treilea trimestru de sarcină, dar, deoarece traversează placenta, nu trebuie utilizat decât dacă beneficiul depășește prejudiciul. Utilizarea furosemidului în timpul sarcinii necesită monitorizarea creșterii fetale.
Furosemida trece în laptele matern și inhibă alăptarea. Femeile nu trebuie să alăpteze dacă sunt tratate cu furosemid.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Scade concentrația și vigilența, ceea ce necesită evitarea muncii mașinii și conducerea în timpul terapiei cu furosemid.

4.8 Efecte nedorite Furoser sol. inj. 10 mg/ml - 2 ml x 10 /

Comun (> 1/100, 1/10.000, Ultima modificare vineri, 10 ianuarie 2020 21:24)