hepatitei cronice

  • Informații
  • Tipuri
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

Incidența hepatitei virale cronice la nivel mondial arată o tendință ascendentă alarmantă, în ciuda campaniilor de masă pentru screening precoce și diagnosticarea și tratarea în timp util a persoanelor infectate.

În cazul general, se referă la cronicitatea hepatitei acute B (cu sau fără prezența delta-agentului) și a hepatitei acute C.

Formele cronice ale bolii se caracterizează prin persistența manifestărilor clinice sau reținerea virusurilor în corpul pacientului mai mult de șase luni.

Indiferent de agentul etiologic din hepatită virală cronică există un risc semnificativ crescut de a dezvolta o severitate variabilă a afectării structurilor hepatice și a activității funcționale, cel mai frecvent ciroza hepatică, insuficiență hepatică, dezvoltarea cancerului hepatic primar, cunoscut și sub numele de carcinom hepatocelular.

Reprezentanții diferitelor grupe de vârstă sunt afectați în mod egal, cu prevalența copilăriei timpurii (până la 5 ani) și a vârstei tinere, active (între 20 și 45 de ani), fără diferențe speciale între reprezentanții celor două sexe.

Hepatita virală este o antroponoză (afectează numai oamenii), iar sursele de infecție sunt bolnavi, pacienți diagnosticați și purtători asimptomatici ai virusului.

Un procent mare din persoanele infectate nu suspectează existența bolii, ceea ce duce în tăcere, dar progresiv, la deteriorarea inițială a structurilor hepatice și ulterior a altor organe. La mulți oameni infectați, unele dintre primele manifestări ale hepatitei cronice sunt unele dintre complicațiile asociate bolii.

Principalele mecanisme de transmitere a infecției includ:

Deseori formele acute sunt asimptomatice și devin cronice și, la un moment dat, în prezența leziunilor de severitate variabilă, sunt observate anumite simptome ale bolii.

Pacienții se plâng de obicei de pierderea în greutate, greutate în hipocondrul drept, ficat mărit, scădere în greutate și icter. Pe de altă parte, unii pacienți cu hepatită cronică au doar afecțiuni dispeptice și oboseală ușoară.

Simptomele se agravează după efort fizic, infecții, sarcină, stres și alte afecțiuni asociate cu cerințe crescute asupra organismului.

Unele dintre bolile cronice ale ficatului apar pentru prima dată în ciroza hepatică deja formată.

La acești indivizi asimptomatici, progresia hepatitei cronice către ciroză continuă de ani și decenii. O proporție semnificativă din aceste cazuri sunt purtători cronici ai virusului hepatitei.

Indiferent de cauza etiologică a bolii, se observă manifestări clinice similare, identice, incluzând cel mai adesea:

  • stare generală de rău, oboseală, slăbiciune musculară
  • cefalee, iritabilitate, febră (temperatura corporală crescută)
  • greață, vărsături, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale
  • durere în hipocondrul drept, o expresie a dimensiunii crescute a ficatului
  • icter (icter): îngălbenirea cu intensitate diferită a pielii, sclera ochilor și a membranelor mucoase, întunecarea culorii urinei, diferite grade de decolorare a maselor fecale (de la hipocolic la acolic)
  • mâncărime a pielii, erupție nespecifică
  • creșterea mai puțin frecventă a dimensiunii splinei (splenomegalie), mărirea ganglionilor limfatici (limfonodulopatie, afectând cel mai adesea ganglionii cervicali și axilari), dureri articulare

În cazuri rare, hepatita cronică de etiologie virală apare cu manifestări clinice severe și dezvoltarea necrozei celulelor hepatice, care poate duce la comă hepatică.

Principalele riscuri în hepatită virală cronică (pe lângă răspândirea infecției) includ daune ireversibile care apar în structurile hepatice.

De-a lungul timpului, se dezvoltă fibroză și ciroză hepatică, cu manifestările lor clinice caracteristice (informații detaliate pot fi găsite în secțiunea Boli: Fibroză și ciroză hepatică), precum și dezvoltarea carcinomului hepatocelular, care se caracterizează prin curs agresiv, posibilități terapeutice mici, prognostic nefavorabil cu letalitate ridicată.

Depunerea complexelor imune în vasele de sânge duce la diverse leziuni ale altor organe și sisteme, afectând eventual sistemul urinar (nefrită interstițială, glomerulonefrită, insuficiență renală), hematologice (anemie, purpură trombocitopenică), vasculită, artrită, pleurezie, pericarp altele.

În funcție de cauza etiologică, următoarele specii diferă hepatită virală cronică:

  • Hepatita virală cronică B cu agent delta: prezența unui agent delta, cunoscut și sub numele de viroid sau virus defect care cauzează hepatita D, duce la o evoluție mai severă a bolii și este de obicei diagnosticată sub forma acută de infecție din cauza simptomele clinice pronunțate
  • Hepatita virală cronică fără delta-agent: această formă este mai frecventă în copilăria timpurie, principalul mecanism de transmitere fiind calea verticală. În anumite latitudini, boala prezintă o frecvență mai mare (Asia, Africa) și, de exemplu, în Australia și Europa de Vest, frecvența este de câteva ori mai mică, cu un mecanism major de transmitere sexuală și prin dispozitive medicale contaminate.
  • Hepatita virală cronică C: forma acută a bolii în general este asimptomatică și cronică, iar la un procent mare de pacienți boala este depistată în prezența unor dizabilități avansate, severe și a unor opțiuni terapeutice mici.
  • Alte hepatite virale cronice: deși rare, hepatita cronică A poate fi cronică, cu manifestări clinice variind de la necroză ușoară până la severă a celulelor hepatice.
  • Hepatita virală cronică, nespecificată

Detectarea, diagnosticarea și inițierea unei terapii adecvate la timp îmbunătățește semnificativ prognosticul pentru rezultatul infecției.

Diagnosticul hepatitei cronice se bazează pe informații obținute din numeroase metode de cercetare.

Examinarea și examinarea pacientului sunt de obicei slab informative, deoarece boala se desfășoară adesea fără manifestări clinice semnificative și este adesea diagnosticată greșit ca o tulburare gastro-intestinală.

Este necesar să se monitorizeze nivelurile de enzime hepatice, albumină, bilirubină, fosfatază alcalină, parametrii de coagulare a sângelui și altele. Lipsa modificării acestor parametri nu exclude diagnosticul de hepatită virală, deoarece la unii pacienți este posibil să nu existe modificări ale enzimelor hepatice, iar nivelurile lor să fie în limite normale.

O mare importanță informativă sunt testele serologice și virologice care monitorizează prezența și nivelul anticorpilor împotriva antigenelor virale. Se efectuează teste pentru hepatită, cel mai adesea folosind teste imunosorbente legate de enzime.

La pacienții cu hepatită cronică B și cu suprainfecție cu HDV, diagnosticul se bazează pe detectarea anti-HDV în combinație cu anticorpi HBsAg și anti-HBc. Prezența unui titru ridicat de anti-HDV mai mult de 6 luni vorbește despre infecția cronică a hepatitei D.

Infecția cronică activă cu VHC se caracterizează prin prezența anticorpilor anti-VHC plus ARN viral.

Este necesar să se determine activitatea histologică a bolii prin examinarea materialului de biopsie din structurile afectate.

Imagistica constă în efectuarea unei examinări cu ultrasunete (ultrasunete) a abdomenului, pentru a determina deteriorarea disponibilă a structurilor hepatice și a țesuturilor adiacente. Dacă este necesar (prezența manifestărilor clinice severe, inclusiv simptome neurologice), se recomandă tomografia computerizată.

Diagnosticul diferențial al hepatitei cronice include diferențierea între cauzele virale individuale, precum și diferențierea de boli cu etiologie autoimună, neoplazică sau bacteriană.

Tratamentul pacienților cu hepatită virală cronică este individual și include o abordare cuprinzătoare.

În funcție de cauza etiologică, vârsta pacientului, prezența bolilor subiacente și gravitatea manifestărilor, se aplică diferite regimuri terapeutice.

În trecutul recent, medicamentele utilizate pe scară largă sunt interferoni, iar terapia are succes la până la 50% dintre pacienți, ascunzând riscul reacțiilor adverse grave.

Terapia modernă a hepatitei cronice include așa-numitul regim fără interferon, utilizând diferite medicamente antivirale (lamivudină, ribavirină) conform unei scheme. Tratamentul modern al hepatitei cronice C poate oferi până la sută la sută eficacitatea terapiei.

Este recomandat să urmați o dietă restrictivă pentru a atenua activitatea ficatului, limitând aportul de alimente grase și prăjite, paste, băuturi carbogazoase care conțin produse cu cofeină, alcool și altele.

Este recomandat să luați preparate cu activitate antioxidantă pronunțată, cum ar fi vitamina E, vitamina C și vitaminele B.

Este necesar să luați agenți hepatoprotectori, cum ar fi ademetionina, silimarina (extract de ciulin), fitopreparate care conțin anghinare, păpădie, ulei de in, aminoacizi.

Informații utile pot fi găsite în secțiunea Medicină alternativă:

Analgezice (analgezice) utilizate simptomatic, medicamente pentru controlul tulburărilor dispeptice și febră.

Prognosticul este determinat individual, cu un diagnostic tardiv care înrăutățește semnificativ rezultatul bolii în legătură cu riscul crescut de afectare hepatică ireversibilă.

Prevenirea vizează creșterea culturii sănătății și conștientizarea populației cu privire la căile de infecție și riscurile asociate bolii.

Controalele preventive anuale, precum și cercetarea ca parte a numeroaselor campanii de screening, sunt o metodă excelentă pentru monitorizarea stării de sănătate a pacienților și detectarea persoanelor nou infectate.

Există o profilaxie specifică împotriva hepatitei B, și anume un vaccin, care în Bulgaria este inclus în calendarul obligatoriu de imunizare. Prima doză se administrează în primele ore după naștere, iar în a doua și a treia lună în absența contraindicațiilor (febră, infecții) se administrează, respectiv, a doua și a treia doză.

Deoarece nu există profilaxie specifică împotriva hepatitei C, se recomandă creșterea vigilenței populației, controlul calității produselor sanguine și a organelor pentru transplant, încredere în specialiști certificați în efectuarea diferitelor proceduri medicale, dentare și cosmetice.

Informații utile despre acest subiect pot fi găsite în secțiunea Probleme de sănătate: