ORIGINEA MASAJULUI
| | Din cele mai vechi timpuri, sub influența experienței sale, omul a realizat că masajul este un instrument foarte eficient pentru tratarea efectelor diferitelor leziuni. Pentru a reduce sau a suprima complet durerea, omul primitiv a apăsat și zdrobit zonele afectate și și-a dezvoltat și îmbunătățit treptat experiența în acest sens. Odată cu diferențierea mâinii ca organ de muncă, s-a câștigat experiență și treptat a devenit posibilă specificarea tehnicilor de masaj.
|
Primele monumente istorice care oferă informații despre aplicarea masajului datează de la începutul civilizației umane. În primele eseuri care tratează probleme de sănătate, sunt date instrucțiuni pentru aplicarea masajului. Papirusul Ebers din Egiptul antic, datând din 5000 î.Hr., menționează și masajul.
Un interes deosebit pentru noi sunt monumentele istorice ale popoarelor din Orientul Îndepărtat. Filosofia lor naturală a unității dintre om și natură, a unității dintre trup și suflet, a unității între energiile pozitive și negative este construită pe experiența empirică milenară. Primele date sunt din 3000 î.Hr. în cartea chineză „Kung Fu". Există principiile masajului chinezesc - presopunctură. Ulterior, pe baza acestei filozofii naturale, japonezii au dezvoltat tehnicile shiatsu - masajul, unde împreună cu presiunea s-au dezvoltat și o serie de alte tehnici terapeutice manuale.
În cărțile sacre hinduse antice ale brahmanilor „Ayur Veda”, în jurul anului 1800 î.Hr., sunt date descrieri destul de detaliate ale indicațiilor și tehnicilor anumitor tipuri de masaj.
Masajul se aplica de obicei în băile romane. Numeroasele monumente istorice din țările noastre din epoca romană cu spa-uri la izvoarele minerale (Hisarya, Sofia, Kyustendil, Momin Prohod etc.) arată că înainte de 2000. în țara noastră, masajul și balneoterapia au fost de asemenea dezvoltate și respectate.
În Evul Mediu, masajul în Europa a fost declarat o erezie de către biserică și treptat complet uitat pentru că trebuia să aibă grijă de suflet, nu de trup. În Evul Mediu, însă, arabii îi respectau profund. Celebrul medic și filozof Avicenna din secolul al XI-lea a acordat un loc larg masajelor în „Canoanele științei medicale”.
Masajul a început să se dezvolte în Europa în timpul Renașterii, când toate științele, inclusiv medicina, au scuturat grija bisericii. A fost utilizat în tratamentul multor boli, singur sau în combinație cu gimnastica terapeutică și hidroterapie.
Masajul clasic modern
CLASIFICAREA MASAJULUI
Deși masajul este clasificat în funcție de mulți indicatori, nu există încă o clasificare unică. Fiecare clasificare este acceptată condiționat, inclusiv următoarele:
I. Masajul terapeutic
Conform mijloacelor utilizate, este: manual și hardware. Conform părții procesate: general, parțial, local, segmentar. Tipuri de masaj terapeutic:
1. Masaj clasic: tehnici de mângâiere, frecare, strivire, stoarcere, șoc-vibrație;
2. Masaj de reflexologie: muscular, periostal, țesut conjunctiv, reflexologie segmentară etc.
3. Drenaj limfatic manual: pentru limfedem
4. Masaje orientale antice: presopunctură, presopunctură, shiatsu, yumeiho, reflexologie, auriculomassage
5. Masajul specializat al unor organe.
6. Masaj hardware: masaj mecanic, hidromasaj, pneumomasaj
7. Alte tehnici de masaj: masaj centripetal, masaj cu frecare profundă, masaj mobilizator etc.
II. Masaj sportiv
1. Masaj preliminar
2. Masaj de antrenament
3. Masaj restaurativ
4. Masaj pentru leziuni sportive
III. Masaj igienic
1. Masaj relaxant
2. Masaj tonifiant
3. Masajul profilactic
4. Masaj cosmetic
5. Auto-masaj
IV. Alte tehnici și proceduri moderne de masaj
|
