recuperare

Kinetoterapia în țara noastră este încă adesea o metodă subestimată de tratament și recuperare de către persoanele care au nevoie de ea. Procedurile de kinetoterapie sunt utilizate în tratamentul leziunilor și problemelor cu sistemul musculo-scheletic. Știința kinetoterapiei în sine este o parte independentă a medicinei, subliniind utilizarea anumitor mișcări fizice pentru a îmbunătăți recuperarea zonei vătămate.

Kinetoterapia a fost utilizată pe scară largă de mai mulți ani în sport în scopul recuperării după accidentare. De fapt, metoda vindecării prin mișcare este foarte veche. Până de curând, această metodă la noi în țară se numea exercițiu terapeutic sau, pe scurt, terapie cu efort. Deoarece acest tip de reabilitare este o metodă activă de recuperare, este folosit și pentru a întări corpul într-o gamă largă de probleme. Kinetoterapia utilizează în principal cunoștințele de educație fizică și aplică exerciții și mișcări special pregătite în funcție de problema care trebuie abordată pozitiv. Exercițiile sunt, în general, împărțite în exerciții active, pasive, relaxate, sinergice, de respirație, rezistență, exerciții de relaxare și exerciții generale de dezvoltare. Exercițiile generale de dezvoltare sunt gimnastica de dimineață, exercițiile cu apă și exercițiile specializate pentru persoanele cu dizabilități.

Efectul terapiei este de obicei de a întări mușchii din zona leziunii. În plus, beneficiile sunt numeroase, deoarece mișcările ușoare și fără risc îmbunătățesc circulația sângelui, metabolismul și starea mentală. Psihicul joacă un rol cheie în procesul de recuperare, deoarece aveți nevoie de dorința și credința că totul va fi bine la un moment dat. La rândul său, psihicul afectează secreția de hormoni și gândurile negative, stresul și depresia cauzează probleme fizice, iar recuperarea este încetinită semnificativ. Și în caz de traume sau boli ale aparatului locomotor, tensiunea mentală și stresul sunt întotdeauna mai mari și ar trebui să fie afectate pozitiv și. Metodele de kinetoterapie fac pacientul conștient de natura tratamentului și de importanța terapiei și, respectiv, a recuperării.