semne

Semne clinice de laringită la câine

Laringita acută

Tusea este unul dintre cele mai importante semne ale laringitei acute.

La începutul bolii este puternică, uscată, frecventă, scurtă și dureroasă, iar animalul încearcă deseori să o suprime.

Mai târziu, tusea devine mai prelungită și mai umedă. Destul de des după o tuse se produce un atac puternic de tuse („paroxismul tusei”). Aproape întotdeauna apare atunci când animalele sunt scoase în frig sau la cea mai mică tragere a lesei.

Nu este neobișnuit ca tusea să fie spasmodică și însoțită de sufocare, câinii încercând să vărsă sau să vărsăm.

În laringită, tuse poate fi reprodusă cu ușurință prin strângerea ușoară a laringelui, care se dovedește, de asemenea, dureroasă (animalele evită presiunea sau încearcă să muște).

Cu o inflamație mai severă a laringelui, apare de obicei edemul corzilor vocale, ceea ce duce adesea la lătrat răgușit.

Temperatura internă a corpului la începutul bolii este ușor crescută.

O creștere bruscă a temperaturii este un indiciu al altor boli sau complicații.

Ganglionii limfatici retrofaringieni pot fi ușor umflați. Descărcările nazale sunt de obicei absente, dar dacă apar, sunt foarte mici, mucoase sau mucopurulente.

Apariția dispneei laringiene este o indicație a prezenței edemului glotei, care este foarte adesea o consecință a laringitei.

Laringita cronică

Semnele catarului cronic sunt foarte asemănătoare cu semnele catarului acut, cu excepția faptului că palparea laringelui nu este atât de dureroasă.

În majoritatea cazurilor, tusea este scurtă, uscată și dureroasă. Se observă că dimineața animalele bolnave tusesc mai tare.

Respirația scurtă este frecventă în hiperplazia mucoasei laringiene. Examinarea mucoasei laringiene prin deschiderea gurii mai puternică și tragerea limbii relevă roșeață și edem.