Acasă → Relații economice → Informații comerciale actuale despre România → Legea care reglementează activitățile contractuale pe piața alimentară din România.

care

Legea 321/2009 privind alimentele de pe piață. Legea №. 321/2009 Publicată în Monitorul de Stat, partea I nr. 705 din 20 octombrie 2009
Capitolul I - Dispoziții generale

articolul 1
Această lege reglementează exercitarea activităților contractuale pe piața alimentară.

Capitolul II - Protecția împotriva acordurilor și practicilor anticoncurențiale

Articolul 3,
Părțile nu se pot obliga reciproc direct sau indirect să cumpere sau să vândă produse sau servicii de la sau către o terță parte.

Articolul 4,
(1) Operatorul oricărei cereri și colectează plăți de la furnizorul de servicii care nu au legătură directă cu funcționarea vânzării și nu sunt incluse în prețul de achiziție.
(2) Interzice oricărui comerciant să solicite și să încaseze plăți de la furnizorul de servicii legate de extinderea rețelei de distribuție a distribuitorului, planificarea spațială a comerciantului sau operațiuni comerciale și activități și evenimente pentru a promova imaginea comerciantului.

Articolul 5,
Este interzis să ofere sau unui comerciant să vândă produse cu pierderi, cu excepția cazului în care se prevede prin Ordonanța Guvernului №. 99/2000 în ceea ce privește piața produselor și piața serviciilor reeditate, cu modificările ulterioare.

Articolul 6,
Este interzis să se solicite oricărui furnizor comerciant altor comercianți să nu vândă aceleași produse la un preț de achiziție mai mic sau egal cu cel al produselor achiziționate.

Articolul 9,
În caz de neexecutare sau executare incorectă a obligațiilor contractuale, pe de o parte, acestea pot prevedea în contract penalități în mod implicit, penalități, părți egale, a căror valoare este convenită la data finalizării contractului.

Articolul 10,
Dacă plata nu se face la timp, debitorul întârzie, fără alte formalități la momentul respectiv, și plătește o penalitate egală cu dobânda dobânzii Băncii Naționale a României, calculează suma datorată.

Capitolul IV - Sancțiuni

Articolul 11,
(1) Încălcările, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, pentru o infracțiune, se pedepsesc după cum urmează:
a) Nerespectarea art. 3-6 se pedepsește cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile dreptului concurenței. 21/1996, reeditat;
b) nerespectarea art. Alineatul 7. (1) și (3), art. 8, 10 și art. 13, alin. (2) se pedepsește cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, în măsura în care Legea № nu se aplică. 21/1996, reeditat.
(2) infracțiunea și sancțiunile prevăzute la alin. (1) este realizat de:
a) a autorizat organele de control ale Ministerului Finanțelor, dintre acestea, prevăzute la art. 5 și art. 13, alin. (2);
b) organele de control autorizate ale Organismului Național pentru Protecția Consumatorilor, dintre cele prevăzute la art. 3, 4. 6, art. Alineatul 7. (1) și (3), art. 8, 10 și art. 13, alin. (2).

Articolul 12,
Prevederile acestei legi referitoare la contravenții sunt completate de dispozițiile unei ordonanțe guvernamentale. 2/2001 privind regimul juridic al încălcărilor, aprobat prin modificările și implementările prin Legea №. 100/2002, cu modificările ulterioare.

Capitolul V - Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 13,
(1) contractele actuale, ale căror condiții sunt în contradicție cu prezenta lege, se modifică în consecință în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Monitorizarea desfășurării relațiilor comerciale între un furnizor și un comerciant cu amănuntul, reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Finanțelor pot solicita toate documentele pe baza desfășurării acestor relații comerciale.

Articolul 14,
Prezenta lege va intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în legătură cu art. 75 și art. 76 alin. (2) din Constituția României, reeditată.

12.12.2010 - LEGISLATURA MODIFICĂ LEGEA
/ 321/2009 și face modificări cu noul 247/
Legea 247/2010 pentru modificarea Legii nr. 321/2009 pentru comercializarea alimentelor. Legea №. 247/2010
Publicat în Monitorul de Stat, partea I nr. 844 din 16 decembrie 2010
Singurul membru
Legea №. 321/2009 privind introducerea pe piață a produselor alimentare, publicată în Monitorul de Stat, Partea I, №. 705 din 20 octombrie 2009, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
"Articolul 2
(1) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice, care desfășoară legături în industria alimentară cu orice formă de comerț. „

2. La articolul 2 alineatul (2), punctele 2 și 3 se abrogă.

3. La articolul 2 alineatul (2), după paragraful 2, introduceți un nou punct, punctul 2 ^ 1, după cum urmează:
"2 ^ 1 Carne proaspătă - carne de animale și păsări de curte care a fost supusă înghețării doar pentru a o conserva și care se prezintă sub formă de locuințe, jumătăți de carcase, locuințe de cartier, vrac sau produse ambalate, după caz;". .

4. La articolul 2 alineatul (2), punctele 5, 6, 10 și 11 se modifică după cum urmează:
„5. Consumatori - orice persoană sau persoană care cumpără, achiziționează, folosește sau consumă alimente;
6. comerciant - o persoană fizică sau juridică autorizată pentru introducerea pe piață a consumatorilor de alimente;
………………………………………… . ……
10. reducere - beneficiu financiar direct oferit de un furnizor comercial, în comparație cu contractul de vânzare planificat și procent aplicat pe lista furnizorilor la un preț;
11. prețul de achiziție a mărfurilor - include prețul de achiziție, taxele de import și alte taxe, cu excepția celor pentru care o persoană juridică poate fi rambursată de către autoritățile fiscale, transportul, prelucrarea și alte costuri direct legate de cele în achiziția proprietate. Prețul de achiziție include, de asemenea, comisioane, comisioane notariale, costuri pentru obținerea autorizațiilor și alte costuri nerambursate legate direct de aceste active. „

5. La articolul 2 alineatul (2), după paragraful 10, se adaugă un nou alineat (10) după cum urmează:
„10. ^ 1 Bonus - beneficii financiare oferite direct de comerciantul furnizor, raportate și aplicate vânzărilor realizate ".

6. Articolul 4 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
"Articolul 4
(1) operatorul fiecărei aplicații și colectează plăți de la furnizorul de servicii care nu au legătură directă cu funcționarea vânzării. „

7. La articolul 7, după paragraful (4) se adaugă un nou paragraf (5), după cum urmează:
„(5) Termenul prevăzut la alin. (4) se aplică în cazul în care conturile. "

8. Articolul 8 se modifică după cum urmează:
"Articolul 8
(1) Termenul de plată al furnizorului comerciant al produselor convenite și livrate va fi determinat de negocierile din cadrul contractului.
(2) sunt exceptate de la prevederile alin. (1) carne, lapte, ouă, fructe, legume și ciuperci proaspete, pentru care data plății nu trebuie să fie mai mică de 30 de zile. „

9. Articolul 9 se modifică după cum urmează:
"Articolul 9
(1) Pentru neexecutarea sau executarea incorectă a unei obligații contractuale, pe de o parte, acestea pot prevedea în plățile contractuale o penalitate în mod implicit, a cărei valoare este convenită de la data finalizării contractului.
(2) Sancțiunile pentru întârzierea la plata și livrarea produselor vor fi stabilite de părți, în aceeași sumă. „

10. Articolul 10 se abrogă.

11. Articolul 11 ​​alineatul (2) se modifică după cum urmează:
„(2) infracțiunea în sfera comercială și sancțiunile prevăzute la alin. (1) sunt aprobate de organele de control ale Ministerului Finanțelor. "

12. Articolul 13 alineatul (2) se modifică după cum urmează:
„(2) Pentru a verifica dezvoltarea relațiilor comerciale dintre un furnizor și un comerciant cu amănuntul, Ministerul Finanțelor a solicitat toate documentele care stau la baza desfășurării acestui comerț.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în legătură cu art. 75 și art. 76 alin. (2) din Constituția României, reeditată.

DIFERENȚE ÎN AMBELE LEGI

Conform Legii 321/2009, termenele de plată erau de 12 zile pentru alimentele proaspete, 20 de zile pentru alimentele congelate și 35 de zile pentru alte produse. Conform Legii 321/2009, termenele de plată erau de 12 zile pentru alimentele proaspete, 20 de zile pentru alimentele congelate și 35 de zile pentru alte produse.

Noua lege prevede că „planul de plată al comerciantului către furnizor se stabilește prin negocieri contractuale, cu excepția produselor clar definite (carne, lapte, ouă, fructe, legume și ciuperci proaspete), în care perioada nu trebuie să depășească 30 de zile . ".

De asemenea, vechea lege specifică faptul că, pentru a verifica dezvoltarea relațiilor dintre producători și comercianți cu amănuntul, reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (NACP) și ai Ministerului Finanțelor pot solicita documente. Noua formulă dispare ANPC, singura instituție care acționează după cum poate cere Ministerul Finanțelor

Asociația angajatorilor din industria produselor lactate (aprilie) consideră că marile lanțuri de magazine încearcă să ocolească legea 321, cunoscut sub numele de Codul de bune practici.
Conform noii legi, comercianții cu amănuntul nu vor avea voie să solicite furnizorilor să vândă produse la un preț egal sau mai mic decât alți comercianți cu amănuntul, iar radierea unui produs pe rafturile magazinelor se poate face numai în două luni. Notificare către furnizor . Nu vor dispărea, însă, taxele de înregistrare pentru produsele de raft, care pot ajunge chiar și la 15.000 EUR, conform fiecărui comerciant cu amănuntul individual. Producătorii de alimente spun însă că comercianții cu amănuntul vor găsi cu siguranță alte nume pentru aceste taxe pentru a colecta bani de la furnizori.
De asemenea, vechea lege stabilește termene pentru plăți către producătorii de alimente, pe care acum comercianții cu amănuntul nu sunt obligați să le respecte.
AGENȚIA NAȚIONALĂ DE PROTECȚIE A CONSUMATORILOR - NU MAI JUCĂ NICI UN ROL ÎN MODIFICAREA LEGII, DAR NUMAI MINISTERUL FINANȚELOR .

Hipermarketurile nemulțumite de legea comercială
Marii comercianți cu amănuntul au găsit deja Legea 321/2009 pretențioasă, cunoscută sub numele de „drept comercial” sau „cod de bune practici” și spun că nu poate fi implementată în totalitate. Prima reclamație este că legea impune un termen maxim de plată pentru furnizori, variind de la 12 la 35 de zile, în funcție de tipul de produs, iar dacă ântârzia plății va trebui să plătească penalități. Cu toate acestea, comercianții cu amănuntul susțin că niciun producător nu știe cum să stabilească prețul de achiziție. Astfel, comercianții cu amănuntul au depus o cerere de modificare a parlamentului cu privire la adoptarea legii. „Trebuie să schimbăm această lege, pentru că altfel cu toții avem probleme. Termenele scurte vor duce la plata unor comenzi mai mici și mai frecvente, iar acest lucru va genera costuri logistice mult mai mari pentru furnizori ", a spus el recent, Alexandru Vlad, CEO Selgros.