unei
Peste 1/3 din populație este supraponderală. Această afecțiune afectează o proporție tot mai mare din populația lumii. În ciuda tendinței către obezitate, profesioniștii din domeniul sănătății încă mai au dificultăți în clarificarea riscurilor asociate.

O metodă inovatoare numită istorie motivațională este un mod de dialog între medic și pacient bazat pe trezirea motivației personale pentru schimbare la pacient. În mâinile cu experiență, această metodă poate încuraja persoanele care au dificultăți în a se confrunta cu problema. Chiar și fără experiența necesară, fiecare medic are ocazia să învețe să exerseze luând o istorie motivațională pentru a promova o dietă mai sănătoasă și un stil de viață activ necesar pentru realizarea și menținerea unei stări generale sănătoase. În acest articol vom analiza 6 puncte cheie în luarea unui istoric al pacienților cu obezitate:


Plan de examinare comună

De foarte multe ori medicii fie se concentrează doar pe plângerea principală care a adus pacientul la ei, fie încearcă să acopere fiecare dintre ele într-o singură vizită. În ambele cazuri, haosul este inevitabil. Este necesar un plan de revizuire clar definit pentru a furniza informații cuprinzătoare pentru ambele părți.

După primirea și plasarea pacientului, medicul este obligat să pună întrebări deschise cu ajutorul cărora să elaboreze un plan de lucru specific.

Unii experți împărtășesc la începutul revizuirii timpul pe care îl au. Dacă este un caz mai complex cu boli mai concomitente, medicul trebuie să acorde prioritate reclamațiilor. Marele beneficiu al unui plan comun între medic și pacient este că ambele părți sunt de acord asupra a ceea ce să se concentreze, pacientul simțindu-se ascultat și înțeles și medicul simțindu-se calm și concentrat.


Discutați despre problema principală

În planul de revizuire comună, problema supraponderabilității trebuie prioritizată. Un sondaj realizat în 2011 la persoanele cu un IMC de 25-35 a spus că, în medie, în aproximativ 50% din cazuri, medicii nu au atins niciodată subiectul excesului de greutate. Aceste procente nu s-au schimbat din 2000. Unii medici evită subiectul, deoarece consideră că este sensibil la pacienții lor sau nu au abordarea necesară a afecțiunii, alții pur și simplu nu au suficient timp pentru a vorbi despre un subiect atât de delicat. În ciuda acestor prejudecăți, concentrarea asupra abilităților pentru a face o astfel de conversație constructivă ar putea aduce beneficii multor medici.


Exprimând empatie

Menținerea unei greutăți sănătoase are un efect pozitiv asupra sănătății generale a fiecărei persoane, prin urmare această parte a anamnezei este foarte importantă. Chiar și pierderea mică în greutate ar trebui încurajată și încurajată. Pentru majoritatea pacienților supraponderali, realizarea și menținerea unei greutăți corporale optime este o provocare serioasă. Medicii, ca specialiști, înțeleg necesitatea de a pierde în greutate și, în unele cazuri, este posibil să-și exprime o anumită nerăbdare cu acest proces. Respectul și empatia din partea medicului este o parte importantă a tratamentului. Modul în care tema este abordată și prezentată pacientului poate încuraja sau sabota chiar și cele mai bune intenții.


Auzind până la sfârșitul pacientului

O abordare bună este de a pune întrebări specifice deschise și de a folosi răspunsurile pacientului, ceea ce îl va ajuta pe personalul medical să înțeleagă modul său de gândire. Potrivit unui studiu, medicii își întrerup pacienții în medie cu 23 de secunde. Ascultarea poveștii pacientului timp de un minut sau două oferă posibilitatea de a evalua starea generală. După o audiere, este mai bine să nu abordăm în mod direct necesitatea pierderii în greutate, ci să exprimăm sprijinul și empatia activă pentru pacient.

Întreba-Răspunde-Întreabă

În loc să tragă concluzii pripite despre ce tip de tratament va fi cel mai util, este mai potrivit ca medicul să rezume ceea ce pacientul i-a spus deja și să ceară permisiunea de a discuta subiectul sensibil mai detaliat. Este important să aflăm ce vrea să știe pacientul despre subiect și ce știe deja el sau ea. Răspunsurile la întrebări ar trebui să fie specifice, fără termeni clinici, pot fi ilustrate cu imagini și figuri pentru a ajuta la înțelegerea pacientului. Expresiile precum „nu pot”, „nu ar trebui”, „interzis” sunt evitate. Puneți întrebări suplimentare.


Empatie

În literatura engleză, există idiomul „conversație de schimbare”, care în practică înseamnă un mod de exprimare a unui individ care se află pe baza contradicției. De exemplu: știu cât de important este să slăbești, dar nimic nu funcționează pentru mine mult timp. Prima parte a propoziției arată că pacientul dorește probabil să slăbească, a doua parte pe care nu va încerca să o schimbe deoarece este prea dificil sau nu știe cum. Există dovezi că astfel de pacienți sunt mai predispuși la schimbare. Vestea bună este că medicii ar putea susține acest tip de afirmație. Rolul medicului este de a-și încuraja pacientul să vorbească. Oamenii sunt mai susceptibili la convingere atunci când își folosesc propria empatie.


Construirea unui plan împreună cu pacientul

Consimțământul pacientului este necesar înainte ca un plan să poată fi pregătit. Sugerarea unor pași specifici și monitorizarea răspunsului pacientului. Urmează MODELUL SMART: activități specifice, măsurabile, realizabile, practice și limitate.

Finalizați examinarea programând o dată pentru un examen secundar, ceea ce ajută la încurajarea pacientului să înceapă imediat să urmeze planul stabilit.