G. Gancheva, I. Simova, M. Atanasova, T. Chervenyakova, Ts. Doichinova, P. Tsvetkova, J. Obretenova, Hr. Hristov, P. Ilieva

oreion

Scop: analiza manifestărilor clinice ale infecției cu oreion cu mai multe localizări.

Material si metode: studiu a 98 de pacienți cu oreion tratați la Clinica de Boli Infecțioase a Spitalului Universitar „Dr. G. Stranski? ? Pleven (2000? 2006).

Rezultate: distribuția vârstei? până la 7 ani? 1%, 7-14 ani? 14%, 15-17? 35%, 18-24? 44%, 25-35? 5%, peste 35? 1%.

Sindroame clinice: sindrom asthenoadynamic (86%); toxină-infecțioasă (76%), dispeptică superioară (23%), meningoradiculară (5%); în glanda parotidă afectată 100% (bilaterală în 91%). Manifestările clinice ale pancreatitei acute sunt prezente la 20% dintre pacienții cu α-amilază serică crescută.

Manifestari clinice: autoimplicarea glandei parotide (22%), a glandelor parotide și sublinguale (3%); dintre ele cu două localizări? oreion și orhită (24%), oreion și pancreatită (22%), oreion și meningită (3%); cu trei localizări? oreion, pancreatită și orhită (21%), oreion, meningită, pancreatită (3%), oreion, meningită, orhită (1%); cu patru? oreion, meningită, orhită, pancreatită (3%). Studiul nostru confirmă diversitatea manifestărilor clinice ale bolii și necesitatea de a limita răspândirea acesteia.

Scopul prezentului studiu a fost de a analiza manifestările clinice ale infecției cu oreion cu mai multe locații.

Material si metode
Un studiu prospectiv pe 98 de pacienți cu oreion tratați la Clinica de Boli Infecțioase a Spitalului Universitar „Dr. Georgi Stranski” a fost realizat retrospectiv la unii dintre pacienți. ? Pleven din 2000 până în 2006.

Rezultate
Distribuția în funcție de vârstă a pacienților este următoarea: până la 7 ani? 1%, de la 7 la 14 ani? 14%, cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani? 35%, cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani? 44%, cu vârste cuprinse între 25 și 35 de ani? 5%, peste 35? 1% (Fig. 1).

Sindroame clinice
Astenoadinamic? găsite în 86%, toxine-infecțioase? la 76%, dispeptic superior? la 23% și meningoradiculare? la 5% dintre pacienții studiați.

Cu o localizare (care afectează gl. Parotis) sunt 22% dintre pacienții cu două? 50%, cu trei? 25%, cu patru? 3% (Fig. 2). Implicarea bilaterală a gl. parotisul se găsește la 91% dintre pacienți. Implicarea de sine a gl. parotisul este prezent în 22% și gl. parotis și gl. sublingualis. Prezența de oreion și orhită a fost raportată la 24%, oreion și pancreatită la 22%, oreion și meningită? în 3%. Combinațiile a trei localizări sunt după cum urmează: oreion, pancreatită și orhită? 21%, oreion, meningită, pancreatită? 3%, oreion, meningită, orhită? 1%. Oreionul, meningita, orhita și pancreatita au fost observate la pacienții cu patru localizări.

Examinări paraclinice de rutină: leucocitoza cu plumb a fost găsită la 22%, iar la 21% dintre pacienții cu orhită. VSH accelerat moderat a fost raportat la 22% (toți pacienții cu orhită și unul cu meningită).

Lichid cefalorahidian: pleocitoza cu fluctuații de la 29 la 1088.106/L (x 592) a fost găsită în implicarea SNC, celulele mononucleare predominând la 50% dintre pacienți și pleocitoza de natură mixtă (celule mononucleare și neutrofile segmentare) în 50%. Proteina lichidului cefalorahidian variază de la 0,2 la 1,5 g/L (x 0,4 g/L), iar zahărul lichidului cefalorahidian este de la 2,2 la 3,2 mmol/L (x 2,8 mmol/L).

A-amilaza serică până la 800 U/L a fost raportată la 35% dintre pacienți, de la 800 la 1500 U/L? la 45%, peste 1500 U/L? la 20% dintre pacienți (x 592 U/L; fluctuații de la 269 la 5060 U/L). La 20% dintre pacienții cu α-amilază crescută există manifestări clinice ale pancreatitei acute? greață, vărsături, dureri abdominale, dureri abdominale palpabile.

În prezența pancreatitei, tratamentul cu inhibitori de protează a fost efectuat la treisprezece pacienți; Gordox a fost utilizat la șapte pacienți: Contrycal la șase. Durata medie a cursului de tratament este de cinci zile. Tratamentul pentru pancreatită, pe lângă inhibitorii de protează, include perfuzii intravenoase, antispastice și dieta adecvată.

Tratamentul patogenetic a fost administrat tuturor pacienților cu afectare a SNC (10 pacienți). Toți au primit terapie de deshidratare și nouă au fost tratați cu glucocorticoizi și antibiotice. Pacienții cu oreion fără orhită (cinci) au fost tratați cu Metilprednizolonă și Ampicilină în medie opt zile, iar cei cu meningită și orhită după cum urmează: la trei pacienți cu Dehidrocortizon și Ampicilină, într-unul? Metilprednizolon și Ampicilină înlocuite cu cefalosporine. Durata medie a tratamentului pentru orhită este de douăsprezece zile.

În orhită s-au administrat glucocorticoizi la toți pacienții (49 în total), Metilprednizolonă - în treizeci, Dehidrocortizon - în treisprezece, Prednizolonă F? la șase pacienți. Durata medie a cursului de tratament este de nouă zile. Glucocorticoizii sunt acoperiți cu antibiotice la toți pacienții: Amopen? la șaisprezece ani, Ampicilină la nouă, Cefazolin la nouă, Cefamandol la trei, Zinacef la doi, Chlornitromicină? la zece pacienți. Durata medie a tratamentului cu antibiotice este de opt zile.

Discuţie
Din studiu s-a constatat în 79% din cazuri la adolescenți activi (15-24 ani). Este de remarcat faptul că o singură localizare clinică (care afectează doar gl. Parotis) este 25% dintre pacienți. Celelalte au combinații diferite? cu trei localizări sunt 21% dintre pacienți, dar în 24% există orhită. Oreionul cu pancreatită a fost observat la 22% dintre pacienți, ceea ce diferă de datele din literatură [1]. Anomaliile hemogramei sunt frecvente în infecțiile virale. Sindromul lichidului cefalorahidian legat de pleocitoză include predominant celule mononucleare în 50% și pleocitoză mixtă (celule segmentare și mononucleare) în 50%. Acest lucru diferă și de datele din literatură [1,2,3]. Comportamentul terapeutic este adecvat localizărilor organelor. Utilizarea glucocorticoizilor este 100% în orhită, care are ca scop controlul rapid al procesului inflamator, având în vedere manifestările reziduale, iar antibioticele au rol protector.

Studiul nostru confirmă diversitatea manifestărilor clinice ale bolii și necesitatea prevenirii. Pentru a limita și elimina boala, se recomandă administrarea a două doze de vaccin MMR, a doua doză pentru a acoperi grupa de vârstă cuprinsă între 12 și 14 ani.