Definiție

miozita

Mialgia este durerea musculară care poate fi localizată (ca rezultat al tulpinii musculare sau vânătăi) sau nedefinită, cauzată de o boală infecțioasă (infecție virală). Cel mai frecvent tip de durere musculară localizată se datorează oboselii sau leziunilor cauzate de exerciții fizice grele.

Inflamația musculară - miozita.
Miozita poate duce la dureri musculare, umflături și slăbiciune. Mioza temporară poate fi cauzată de suprasolicitare sau leziuni musculare, iar formele cronice se pot dezvolta din infecții virale sau bacteriene, medicamente, anumite boli și tulburări autoimune. Atât mialgia, cât și miozita sunt simptome ale unor boli mai grave. Ameliorarea eficientă a mialgiei și miozitei necesită tratamentul bolilor care le provoacă ca simptome.

Alte boli care pot provoca mialgie și/sau miozită sunt sarcoidoza, anumite tulburări metabolice moștenite, dureri musculare fără cauze fizice evidente (mialgie psihogenă). Persoanele diagnosticate cu miozită pot avea, de asemenea, afecțiuni comorbide, cum ar fi pneumonie sau boli pulmonare.

Prevalență și prevenire
Deoarece mialgia și miozita sunt SIMPTOME, nu boli, nu se cunoaște prevenirea specifică.

Diagonoza

Istoric: Toate datele și toate informațiile medicale ale pacientului, inclusiv starea de sănătate, dacă este bolnav acum, ce a fost bolnav înainte, rănile suferite și medicamentele pe care le-a luat sau le ia. Pacientul trebuie întrebat dacă debutul durerii a fost gradual sau brusc și dacă simptomele sunt persistente sau intermitente. Trebuie determinată locația exactă a durerii sau a disconfortului. Pacientul poate raporta traume, mușcături de insecte sau medicamente înainte ca durerea sau slăbiciunea musculară să apară. El poate descrie simptome care apar literal pe tot corpul, cu dureri slabe și plictisitoare sau puternice și astringente. Disconfortul poate include rigiditate, slăbiciune, umflături. Simptomele însoțitoare ale bolii cauzale pot include febră, frisoane, transpirații, pierderea în greutate. Pacientul poate prezenta simptome neurologice, cum ar fi „furnicături”/parestezii /, furnicături, tremurături, tulburări vizuale, tinitus, depresie, tulburări de somn, oboseală, erupții cutanate. Simptomele respiratorii, cardiace sau gastro-intestinale însoțesc uneori mialgia și miozita.

Examinare fizică: O examinare fizică completă va ajuta la identificarea posibilelor cauze de bază ale miozitei sau mialgiei. Rigiditatea sau slăbiciunea pot fi determinate prin examinarea mersului, posturii și coordonării pacientului. De asemenea, pot fi observate atrofia, hipertrofia sau contracția musculară permanentă. Tonusul și forța musculară sunt evaluate prin determinarea intervalului de mișcare și aplicarea exercițiilor de rezistență. Palparea (atingerea, senzația) în timpul examinării poate dezvălui tensiune sau tensiune musculară anormală (spasme). Bolile articulare pot fi determinate prin examinarea articulațiilor pentru umflare, roșeață, colectare de lichide, rigiditate localizată, febră, evaluarea mobilității.

Teste: Sângele este extras pentru a detecta un proces inflamator și pentru a identifica posibilele cauze ale inflamației. Poate fi necesară o hemoleucogramă completă, numărând toate elementele formate în sânge și determinând precipitatul de sânge (sedimentarea eritrocitelor). Pentru a identifica boala poate fi necesară o varietate de teste pentru a determina prezența anticorpilor specifici în sânge. Se pot face teste pentru a determina nivelul de electroliți, hormoni și alte elemente chimice (calciu, fosfați, enzime serice), precum și prezența leziunilor sau ruperii țesutului muscular. Poate fi necesar și un test de urină. Electromiografia este utilizată pentru a determina activitatea electrică și funcția normală a mușchilor. Poate fi necesară biopsia musculară pentru a identifica tulburările metabolice moștenite, boala țesutului conjunctiv, sarcoidoza, eozinofilia, sindromul mialgiei, triginoliza și eventualii agenți toxici. Alte teste de diagnostic, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică și ultrasunetele, pot detecta, de asemenea, inflamația.

Tratament

Tratamentul depinde de diagnosticul specific. Malgiile nespecifice cauzate de stres, infecții virale sistemice sau imunizări pot fi ameliorate cu analgezice.
Alte tratamente depind de cauza simptomelor (inflamație și dureri musculare). Întinderea pasivă, încălzirea sau masajul pot duce la o ușurare temporară. Ecografia, stimularea nervului (stimularea nervului electric transcutanat sau TENS), masajul țesutului profund sau eliberarea punctelor cheie miofasciale sunt utile în tratarea anumitor tipuri de mialgie sau fibromialgie. Tratamentul durerii miofasciale asociate cu disfuncția articulației temporomandibulare poate include utilizarea unor protectoare orale. Steroizii și medicamentele imunosupresoare pot fi, de asemenea, prescrise pentru a reduce inflamația sau miozita asociată cu boli cronice, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul eritematos.

Prognozele

Deoarece mialgia și miozita sunt simptome ale bolilor și afecțiunilor, rezultatul așteptat depinde de diagnosticul specific, de acuratețea acestuia și de eficacitatea tratamentului. Mialgia nespecifică cauzată de suprasolicitare sau imunizare este de obicei ușoară și autolimitată. Mialgia asociată cu infecții sistemice răspândite dispare de obicei odată cu vindecarea bolii, iar mialgia datorată imunizării împotriva febrei galbene poate dura 2-3 săptămâni. Bolile cronice prelungite, cum ar fi scleroza multiplă sau melitul diabetic, pot provoca mialgie și miozită pe durată nedeterminată.

Reabilitare

Reabilitarea mialgiei sau miozitei depinde de diagnosticele specifice sau cauzele simptomelor prezente. În combinație cu tratamentul farmacologic, scopul reabilitării este de a controla durerea și de a păstra funcția musculară. Diversi factori fizici remodelați, cum ar fi căldura sau crioterapia, sunt de mare ajutor în reducerea durerii. Dacă se pierde intervalul de mișcare sau există slăbiciune în plus față de durere, pacienții pot suferi kinetoterapie activă sau pasivă (exerciții fizice, întinderi, relaxare post-izometrică, tehnici de inhibare musculară etc.). Terapia cu apă este, de asemenea, recomandată ca metodă de succes de tratament și prevenire a durerii musculare.

Complicații
Complicațiile care se pot dezvolta în unele boli și afecțiuni acute sau cronice pot fi responsabile pentru provocarea mialgiei sau miozitei. Anumite complicații pot prelungi simptomele sau le pot determina cronicizarea. Leziunile grave precum cele ale măduvei spinării pot crea dureri și inflamații musculare cronice. Evitarea complicațiilor depinde de tratamentul adecvat al bolilor cauzale.