Gândește-te. Printre cauzele infecțiilor intestinale acute, aproximativ 80% sunt rezistente la multe antibiotice utilizate!

monolaurina

Rezistența la antibiotice a devenit o problemă globală. Cele mai frecvente infecții se adaptează și dezvoltă rezistență la antibiotice tradiționale.

În încercarea de a găsi un antibiotic natural sau un medicament antiviral rezistent, care să fie eficient împotriva unei game largi de microbi, oamenii de știință au descoperit monolaurina.

Monolaurin este o substanță unică care se găsește în laptele matern și în uleiul de cocos.

Monolaurina sa dovedit a fi un imunostimulant puternic, precum și un agent antimicrobian și antiviral eficient, care nu provoacă rezistență la medicamente.

De câteva decenii, monolaurina (glicerol monolaurat, acid lauric monoglicerid, denumirea comercială „lauricidină”) a fost utilizată în industria medicală și alimentară.

Monolaurina are o stare de siguranță general acceptată (GRAS) și poate fi luată zilnic ca profilaxie sau adjuvant în tratamentul diferitelor infecții.

CE ESTE MONOLAURINA?
Microbiologii au descoperit prima dată monolaurina atunci când au examinat laptele matern pentru a determina substanțele care protejează bebelușii de diferite infecții.

Acizii grași găsiți în laptele matern s-au dovedit a avea efecte antimicrobiene, dar unul dintre aceștia, acidul lauric, este cel mai activ.

Acidul lauric este un acid gras cu lanț mediu care se găsește în laptele uman (6,2% din totalul grăsimilor), dar cu atât mai mult în uleiul de cocos (47,5% din greutate).

În organism, reacția chimică combină acidul lauric cu glicerina pentru a forma un compus cunoscut sub numele de monolaurină.

După cum sa dovedit, monolaurina este chiar mai activă decât predecesorul său, acidul lauric. Monolaurina atrage atenția oamenilor de știință din principalele centre de cercetare medicală datorită activității sale extrem de ridicate antivirale, antibacteriene, antifungice și antiparazitare.

Monolaurina are cea mai mare activitate împotriva bacteriilor și virusurilor cu un strat lipidic.

PROPRIETĂȚI ANTI-VIRUS

Studiile arată că monolaurina distruge lipidele și fosfolipidele din membrana organismelor patogene, provocând astfel distrugerea membranei exterioare a acestora. Acest lucru previne atașarea virusului la celulele sănătoase, multiplicându-se și infectând în continuare corpul.

PROPRIETĂȚI ANTIBACTERIENE
Efectul bactericid al monolaurinei se datorează faptului că intrând într-o celulă bacteriană, monolaurina blochează transmisia semnalelor între celulele bacteriene și interferează cu procesele de transcripție ale genelor lor.

Cel mai important, monolaurina este capabilă să inactiveze bacteriile rezistente la antibiotice, cum ar fi Staphylococcus aureus.

Monolaurina are cea mai mare activitate asupra bacteriilor gram-pozitive:

  • Helicobacter pylori (latină Helicobacter pylori)
  • Staphylococcus aureus (latină Staphylococcus aureus)
  • Streptococcus (latină Streptococcus)
  • Micobacteriile (latina Mycobacterium) cauzează boli precum tuberculoza, lepra, micobacterioza.
  • Chlamydia (latină Clamydia)
  • Borrelia (latină Borrelia) (cauzează boala Lyme)

După cum sa constatat într-un studiu din 2005, monolaurina a fost mai puțin eficientă împotriva bacteriilor gram-negative, cum ar fi:

  • Escherichia coli (latină Escherichia coli)
  • Klebsiella pneumoniae (latină Klebsiella pneumoniae)

ANTIFUNGAL ȘI ALTE PROPRIETĂȚI
Se știe că monolaurina ucide o serie de ciuperci, drojdii și protozoare. Acestea includ mai multe tipuri de pecingine și candida, care provoacă o infecție fungică obișnuită numită aftă.

În plus, s-a raportat că monolaurina ucide cei mai simpli paraziți care trăiesc în intestinul subțire al oamenilor și animalelor.

MONOLAURINUL NU CAUZĂ REZISTENȚA LA MEDICAMENTE
Rezistența infecțiilor la antibiotice reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea întregii omeniri și nevoia de antibiotice naturale alternative. În mod surprinzător, monolaurina nu provoacă rezistență, ucide bacteriile patogene și nu afectează negativ microflora intestinală.
Având în vedere siguranța monolaurinei, aceasta poate fi utilă în prevenirea și tratarea infecțiilor bacteriene severe, în special a celor care sunt dificil de tratat și rezistente la antibiotice.

MONOLAURIN ÎN DIFERITE BOLI
Iată doar câteva dintre bolile și efectul monolaurinei asupra lor.

1. Monolaurină pentru răceli și gripă
Un studiu publicat în 2011 în revista Medicină complementară și alternativă bazată pe dovezi spune că virusurile gripale sunt dificil de tratat, deoarece se răspândesc și mută foarte repede. Prin urmare, este important să acordați atenție efectului sinergic al combinării cunoștințelor despre medicina tradițională, complementară și alternativă.

Studiul descrie rolul monolaurinei în tratamentul bolilor virale, inclusiv răceala obișnuită și gripa. Efectul antiviral atribuit monolaurinei este dizolvarea lipidelor și fosfolipidelor din învelișul organismelor patogene, provocând ruperea membranei exterioare a acestora.

2. Herpes
La fel ca și alți viruși, monolaurina este capabilă să blocheze și să omoare virusul herpes. Se știe că în prezent nu există niciun remediu care să vindece herpesul, dar este posibil să se reducă, să se prevină reapariția acestuia sau să se atenueze simptomele herpesului deja manifestate. Efectele administrării de monolaurină pot fi foarte impresionante.

Dr. Thomas Cohen, MD, scrie în articolul său: „Monolaurina este un compus sigur al glicerinei și acidului lauric care poate fi luat mult timp. Doza pentru suprimarea virusului herpes este de 1,5 până la 3 g de monolaurină, de una până la trei ori pe zi. "

3. Candida
Un studiu publicat în 2016 a examinat efectul monolaurinei asupra biofilmului protector al ciupercii candida, care provoacă candidoză (aftă). Candidoza este cauzată de creșterea excesivă a acestui agent patogen fungic în intestin, gură, căile urinare și piele.

Studiile arată că monolauratul de glicerol poate inhiba creșterea ciupercii Candida.

4. Oboseala cronica
Sindromul de oboseală cronică este o boală cronică al cărei simptom principal este oboseala severă, inexplicabilă, care durează mai mult de șase luni. Dacă nu este tratat, sindromul oboselii cronice poate afecta memoria, concentrarea și rezistența.

Experții consideră că virușii precum virusul Epstein-Barr sau unele tipuri de virus herpes pot fi cauza oboselii cronice.

Având în vedere capacitatea monolaurinei de a ataca o gamă largă de viruși, sa demonstrat că este eficientă în unele cazuri de sindrom de oboseală cronică.

5. Bacterii stafilococice
Monolaurina este capabilă să omoare bacteriile Staphylococcus aureus, care provoacă boli de severitate variabilă, de la erupții cutanate (acnee, furuncule, abcese).

Datorită proprietăților sale antibacteriene, industria alimentară folosește uneori monolaurina ca conservant natural și inofensiv. Studiile arată că monolauratul de glicerol poate inhiba și activitatea altor specii bacteriene dăunătoare, cum ar fi E. coli.