statele

Barack Obama și Chuck Hagel

Europenii au în sfârșit motive să se bucure. De ani de zile, s-au simțit nedrăgiți de americani. Politica „împărțiți și dominați” a lui George W. Bush (amintiți-vă de diviziunea dintre Europa Veche și Noua) a fost urmată de cursul lui Barack Obama de a ridica din nou Statele Unite ca putere a Pacificului. Dar noi? - acești bătrâni aliați au urlat când Obama a anunțat orientarea SUA către Asia. Europa este acum promisă prieteni puternici în echipa prezidențială.

Dacă Obama l-a nominalizat pe John Kerry în funcția de șef al Departamentului de Stat și Chuck Hagel în funcția de șef al Pentagonului, aceste două funcții de rang înalt ar putea fi ocupate de politicieni cu care europenii ar trebui să se bucure să lucreze. Ele aparțin unei generații hrănite de atlantism: aceștia sunt americani a căror viziune asupra lumii a fost modelată de importanța alianței în lupta războiului rece.

Aceștia sunt fermi susținători ai NATO și UE. Hagel a fost președintele Consiliului Atlantic, centrul de cercetare pentru relații transatlantice din Washington. Ambii nominalizați sunt susținători fermi ai Conferinței de la Munchen privind politica de securitate.

Există și alte vești bune pentru cei care se temeau că continentul afectat de criza zonei euro este sortit insolvenței geostrategice. Casa Albă dorește să reînvie obiectivul mult întârziat al unei zone transatlantice de liber schimb.

Europa creează o mulțime de inconveniente, se spune despre oficialii americani (nu în ultimul rând când președintele trebuie să se întâlnească cu trei sau patru „președinți” diferiți de la Bruxelles), dar este totuși cel mai statornic aliat al Americii și cel mai important aliat. Partener economic. Cum să consolidați mai bine uniunea (și cum să acumulați o creștere economică atât de necesară), cu excepția eliminării controlului de reglementare și a luptelor birocratice interne care continuă să împiedice comerțul și investițiile.

Adevărat, noua dispoziție din Washington scoate în evidență problema contactului cu un lider european. Săptămâna aceasta, un oficial al Departamentului de Stat al SUA a declarat public ceea ce spun asistenții prezidențiali în anumite discuții de ceva timp: premierul David Cameron este nebun să vorbească despre un referendum care ar putea separa Marea Britanie de Europa. În ceea ce privește așa-numitele relații speciale, atlantismul nu este o alternativă la europenism. Ieșirea britanică din UE ar slăbi cu siguranță poziția Marii Britanii la Washington. Cameron a fost acum avertizat că, dacă va părăsi UE, Marea Britanie ar rămâne singură.

Domnii Kerry și Heigl - intitulati veterani militari - sunt reprezentanți de frunte ai școlii americane de politică externă, care este ghidată de principiul „vorbește mai întâi și trage doar atunci când este necesar”. Ei văd alianțele ca lucruri care cresc, nu limitează, puterea SUA. Nu sunt moi. Mai degrabă, înțeleg că chiar și o superputere ar trebui să se gândească profund la modul în care se va încheia un război înainte de a decide să-l înceapă. Irakul și Afganistanul sunt un testament sângeros și costisitor al valorii unei astfel de prudențe.

Hagel a fost criticat de unii membri ai partidului republican ca fiind prea îngăduitor cu Iranul. Neoconservatorii republicani au promis atacuri devastatoare în audierile de aprobare ale Senatului. De fapt, precauția sa împotriva unui alt război de alegere reflectă poziția elitei militare și a serviciilor de informații americane. Hagel vrea discuții cu Teheranul. De ce nu? Statelor Unite le va fi greu să justifice o posibilă decizie de a începe un război cu o țară cu care nu a vorbit de 30 de ani. Cel puțin trebuie să-și cunoască inamicul înainte de a-l bombarda.

Neoconservatorii îl acuză, de asemenea, pe Hagel că este anti-Israel. Aceasta se bazează pe echilibrarea periculoasă a sprijinului acordat Israelului cu sprijinul colonizării de către Benjamin Netanyahu a Cisiordaniei Palestiniene. Netanyahu și-a făcut misiunea de a distruge orice perspectivă a unui acord cu două state. Pentru primul ministru israelian, bombardarea Iranului este o alternativă la realizarea păcii cu Palestina. Poate fi pro-Israel fără a-l susține pe Netanyahu.

În ciuda tuturor călătoriilor sale prin lume, Hillary Clinton nu acordă prea multă atenție conflictului israeliano-palestinian. O abordare egală ar stabili negativ lobby-ul israelian „dur” din Washington, care este considerat prea periculos pentru un politician american cu ambiții de la Casa Albă. Spre deosebire de ea, se spune că Kerry ar fi dispus să reia discuțiile. Acest lucru nu va fi ușor, mai ales dacă se așteaptă ca Netanyahu să rămână la putere după alegerile din această lună.

Europenii pot ajuta. Așa-numitele „trei UE plus trei” discuții cu iranienii ar putea servi drept umbrelă pentru discuții bilaterale separate între Statele Unite și Iran. UE ar putea fi de acord să strângă în continuare bucla sancțiunilor în jurul Iranului pentru a-l împinge să se angajeze în negocieri autentice. Guvernele europene au, de asemenea, potențialul de a exercita presiuni economice și diplomatice asupra liderilor israelieni și palestinieni pentru a reveni la masa negocierilor.

Concentrarea Washingtonului asupra Europei are un potențial mai mare. Oferă europenilor șansa de a se elibera de introversiunea sufocantă cauzată de criza euro și de a-și redescoperi rolul pe scena mondială.

Retragerea din Afganistan oferă spațiu pentru transformarea NATO într-un mod care își păstrează locul în cea mai puternică alianță militară din lume. De ce Europa nu se poate orienta către Asia împreună cu Statele Unite?

Reorganizarea uniunii va avea un preț, dar asta este valabil pentru orice lucru care merită. Europenii nu se pot aștepta să fie luați în serios dacă își reduc în continuare modestele bugete de apărare. Statele Unite asigură deja peste 75% din cheltuielile NATO. Realizarea unui acord transatlantic de liber schimb ar necesita concesii dureroase pentru ambele părți, dar condiția necesară este ca europenii să fie gata să se ocupe de subvențiile agricole.

Probabil că toate acestea vor fi prea mari pentru continent, epuizate de criza euro. Dar schimbările de personal din Washington oferă o oportunitate serioasă Europei. Chiar vrea, în schimb, să aleagă viața la periferie?

Acest articol ți-a fost de ajutor?

Vom fi fericiți dacă sprijiniți ediția electronică Mediapool.bg, astfel încât să vă puteți baza în continuare pe un suport independent, profesionist și onest de analiză a informațiilor.

Abonați-vă la cele mai importante știri, analize și comentarii la evenimentele zilei. Buletinul informativ este trimis la adresa dvs. de e-mail în fiecare zi la ora 18:00.