. n-ar trebui să i se dea cineva a doua șansă? Chiar așa?

sunt

Abilitatea de a depăși insulta atunci când ești lovit pe nedrept și de a ierta nu este inerentă tuturor. Este dificil să te ridici deasupra lucrurilor și să iei o poziție diferită, mai ales atunci când ești direct afectat de circumstanțe.

Am auzit fraza că nimănui nu i se va oferi a doua șansă. Dacă prima șansă nu a fost apreciată, atunci această persoană nu se va schimba niciodată.

Dar este așa?

Sunt oameni buni naivi și cât de des întâlnim oameni care răspund la simpatia noastră?

Cum stau lucrurile, dacă acceptăm că neajunsurile omului împotriva noastră sunt temporare și dictate de motive specifice: lipsa iubirii, îngrijirea părintească, prietenia, încrederea și sprijinul în viață.

Cât de des întâlnim oameni care răspund simpatiei noastre cu ingratitudine și neînțelegere a gesturilor adresate acestora.

Într-o altă dezamăgire, spunem doar cuvintele „Nu există bun nepedepsit” și mergem mai departe. Și în cazul în care ajutăm din nou o astfel de persoană, oamenii din jurul nostru ne declară naivi și ne acuză că suntem prea buni și acest lucru ne condamnă să fim întotdeauna folosiți, mințiți, induși în eroare și, în cele din urmă, amari și nefericiți.

Au mai rămas oameni buni?

Acesta ar fi cazul dacă noi înșine am avea așteptări și am căuta ceva în schimb. Având în vedere că facem totul din inimă, fără să ne întrebăm care va fi beneficiul acestui lucru, nu există loc pentru amărăciune.

La fel este și atunci când iubim. Cât de puțini dintre noi care ne spunem iubiți putem iubi cu adevărat necondiționat, până la capăt? Cu acea iubire adevărată care nu vrea, nu așteaptă și nu cere nimic în schimb.

Relațiile noastre amintesc din ce în ce mai mult de un contract, similar cu cel din filmul „Cincizeci de nuanțe de gri”, în care cuplul își reglează întâlnirile, limitele comunicării, ceea ce este permis și interzis în jocul și sentimentele sexuale.

Relațiile noastre seamănă din ce în ce mai mult cu un contract ...

Nu ne mai permitem să simțim și să facem bine fără să ne așteptăm să ne revină de o sută de ori?