REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI (NUMAI PENTRU SPECIALISTI MEDICI):

livrare

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Olfrex 10 mg comprimate filmate /

Olfrex 10 mg comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține 10 mg olanzapină.

Excipienți cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conține 118,955 mg lactoză monohidrat. Pentru o listă completă a excipienților, consultați secțiunea b. 1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate rotunde, albe, filmate.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Olanzalin este indicat pentru tratamentul schizofreniei.

Olanzalin este eficient în menținerea îmbunătățirii clinice în timpul tratamentului pe termen lung la pacienții care au prezentat un răspuns terapeutic inițial.

Olanzalin este indicat pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.

Olanzalin este indicat pentru prevenirea recidivelor unui episod maniacal la pacienții cu tulburare bipolară la care s-a obținut un răspuns clinic la olanzalin în timpul unui episod maniacal (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze și mod de administrare

Schizofrenie: Doza inițială recomandată de olanzalină este de 10 mg/zi.

Episoade maniacale: doza inițială este de 15 mg ca doză zilnică unică pentru monoterapie sau 10 mg zilnic pentru terapia combinată (vezi pct. 5.1).

Când apar noi episoade de manie, episoade mixte sau episoade de olanzalin, tratamentul simptomelor tulburării dispoziției trebuie continuat (cu optimizarea dozei dacă este necesar) dacă este clinic

Prevenirea reapariției tulburării bipolare: Doza inițială recomandată este de 10 mg/zi. La pacienții cărora li s-a administrat olanzalin pentru tratamentul episoadelor maniacale, se recomandă continuarea tratamentului pentru a preveni recurența.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale și în prevenirea recidivelor tulburării bipolare, doza zilnică poate fi ajustată treptat în funcție de starea clinică individuală în intervalul 5-20 mg/zi. Creșterea dozei la niveluri peste doza inițială recomandată este recomandată după o reevaluare clinică adecvată și trebuie să apară la intervale de cel puțin 24 de ore. Olanzapina poate fi administrată fără masă, deoarece absorbția acesteia nu este afectată de alimente.

Întreruperea tratamentului cu olanzapină trebuie realizată prin reducerea treptată a dozei.

Datorită datelor insuficiente privind siguranța și eficacitatea, olanzapina nu este recomandată pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. În studiile pe termen scurt efectuate la pacienți adolescenți, au fost raportate creșteri semnificative în greutate, modificări ale nivelurilor de lipide și prolactină, comparativ cu studiile efectuate la pacienți adulți. Datele disponibile sunt descrise la pct. 4.8, pct. 5.1 și pct. 5.2 și nu se poate face nicio recomandare privind o posologie.

Brevete la bătrânețe

O doză inițială mai mică decât de obicei (5 mg/zi) nu este de obicei recomandată, dar o astfel de doză poate fi luată în considerare la pacienții cu vârsta> 65 de ani. Datele disponibile sunt descrise în secțiunea 4.4.

Insuficiență renală și/sau hepatică

La acești pacienți trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică (5 mg/zi). În cazurile de insuficiență hepatică moderată (ciroză, clasa A sau B Child-Pugh), doza inițială trebuie să fie de 5 mg și crescută cu precauție.

Doza inițială și regimul de viță de vie nu trebuie modificate în mod obișnuit la femei în comparație cu bărbații.

Doza inițială și intervalul de dozare nu trebuie modificate în mod obișnuit la nefumători, comparativ cu fumătorii.

Atunci când există mai multe retardante metabolice (femei, vârstnici, nefumători), trebuie luată în considerare o reducere a dozei inițiale. La acești pacienți, creșterea dozei, atunci când este necesar, trebuie făcută treptat și cu precauție. A se vedea datele descrise în secțiunile 4.5 și 5.2.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- Pacienții cunoscuți ca fiind expuși riscului de glaucom cu unghi îngust.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, îmbunătățirea stării clinice a pacienților durează de la câteva zile la câteva săptămâni. În această perioadă, pacienții trebuie monitorizați.

Psihoza asociată cu demența. și/sau tulburări de comportament

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul psihozei asociate cu demență și/sau tulburări de comportament și nu este recomandată pentru utilizarea la acest grup specific de pacienți din cauza mortalității crescute și a riscului de accidente cerebrovasculare. În studiile clinice controlate cu placebo (cu durata de 6-12 săptămâni) la pacienți vârstnici (vârsta medie 78 de ani) cu psihoză asociată cu demență și/sau tulburări de comportament, s-a observat o creștere de 2 ori a mortalității la pacienții tratați cu olanzapină. pacienți tratați cu placebo (3,5%, respectiv 1,5%, respectiv). Mortalitatea mai mare nu a fost legată de doza de olanzapină (doza medie zilnică de 4,4 mg) sau de durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune această populație de pacienți la creșterea mortalității includ vârsta (> 65 de ani), disfagia, sedarea, malnutriția și deshidratarea, bolile pulmonare (de exemplu, pneumonia cu sau fără aspirație) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, incidența decesului a fost mai mare la pacienții tratați cu olanzapină comparativ cu pacienții tratați cu placebo, indiferent de acești factori de risc.

În aceleași studii clinice, au fost raportate evenimente adverse cerebrovasculare (MSD, de exemplu accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor), inclusiv decese. A existat o creștere de 3 ori a MCCH la pacienții tratați cu olanzapină, comparativ cu pacienții tratați cu placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toți pacienții tratați cu olanzapină sau placebo care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare au avut un istoric de factori de risc. Vârsta> 75 de ani și demența vasculară/mixtă au fost identificate ca factori de risc pentru MCCH în asociere cu tratamentul cu olanzapină. Eficacitatea olanzapinei nu a fost stabilită în aceste studii.

boala Parkinson

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei în tratamentul psihozei la pacienții cu boala Parkinson asociată cu administrarea de agonist dopaminergic. În studiile clinice, agravarea simptomelor Parkinson și a halucinațiilor au fost raportate foarte frecvent și mai frecvent decât în ​​cazul placebo (vezi pct. 4.8), iar olanzapina nu a fost mai eficientă decât placebo în tratarea simptomelor psihotice. În aceste studii, pacienților li s-a cerut stabilizarea inițială cu cea mai mică doză eficientă de medicament antiparkinsonian (agonist dopaminergic) și menținerea acelorași medicamente antiparkinsoniene și doze în timpul studiului. Olanzapina a fost inițiată la doze de 2,5 mg/zi și titrată la maximum 15 mg/zi, la aprecierea investigatorului.

Sindromul malign non-poleptic (SMN)

SNM este o afecțiune care poate pune viața în pericol, asociată tratamentului cu un medicament antipsihotic. De asemenea, au fost raportate rar cazuri de SMN asociate cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexia, rigiditatea musculară, tulburări în procesul de gândire și dovezi de instabilitate autonomă (modificări ale pulsului sau tensiunii arteriale, tahicardie, transpirație și anomalii ale ritmului cardiac). Semne suplimentare pot include creatin fosfokinază crescută, mioglobinurie (rabdomioliză) și insuficiență renală acută. Dacă un pacient dezvoltă semne și simptome care indică SMN sau are o temperatură neclară fără alte manifestări clinice ale SMN, toate medicamentele antipsihotice, inclusiv olanzapina, trebuie întrerupte.

Hipoglicemie și diabet

Hiperglicemia și/sau dezvoltarea sau exacerbarea diabetului (uneori asociată cu cetoacidoză sau comă), inclusiv decese, au fost raportate rar (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat creșterea anterioară în greutate, care poate fi un factor predispozant. Pacienții tratați cu antipsihotice, inclusiv Olfrex, trebuie monitorizați pentru simptome de hiperglicemie (polidipsie polifagie și slăbiciune).

Monitorizarea glicemiei și a greutății corporale trebuie efectuată la pacienții cu diabet zaharat sau la cei cu factori de risc pentru diabetul zaharat.

Modificări ale lipidelor

S-au observat modificări adverse ale lipidelor la pacienții tratați cu olanzalină în studiile clinice controlate cu placebo (vezi pct. 4.8). Modificările lipidelor trebuie tratate ca fiind adecvate din punct de vedere clinic, în special la pacienții cu dislipidemie și la pacienții cu factori de risc pentru apariția tulburărilor lipidice. Nivelurile lipidice trebuie monitorizate în mod regulat la pacienții tratați cu antipsihotice, inclusiv Olfrex.

Deși olanzalin a demonstrat activitate anticolinergică în studiile in vitro, experiența în studiile clinice a arătat o incidență scăzută a acestor cazuri. Deoarece experiența clinică cu olanzalin la pacienții cu afecțiuni comorbide este limitată, se recomandă administrarea cu precauție a pacienților cu hipertrofie de prostată sau ileus paralitic și afecțiuni similare.

Au fost observate frecvent creșteri tranzitorii, asimptomatice, ale transaminazelor hepatice, alaninei transferazei (ALT) și aspartatului transferazei (AST), în special la începutul tratamentului. Se recomandă prudență la pacienții cu ALT și/sau AST crescute, la pacienții cu semne și simptome de insuficiență hepatică și la cei cu insuficiență hepatică tranzitorie sau care au fost tratați cu medicamente potențial hepatotoxice.

În cazul creșterii ALT și/sau AST în timpul tratamentului, trebuie avute în vedere monitorizarea și posibila reducere a dozei.

Tratamentul cu Olanzalin trebuie întrerupt în cazurile în care a fost diagnosticată hepatita (inclusiv hepatocelulară, colestatică sau afectarea hepatică mixtă).

Se recomandă prudență la pacienții care, dintr-un anumit motiv, au un număr scăzut de celule albe din sânge și/sau neutrofile, la pacienții despre care se știe că iau produse care duc la neutropenie, la pacienții cu antecedente de supresie a măduvei osoase/toxicitate a măduvei osoase, la pacienți cu pacienți cu supresie a măduvei osoase datorate bolii concomitente, radioterapie sau chimioterapie, precum și pacienți cu hipereozinofilie sau boli mieloproliferative. Neutropenia este frecventă atunci când olanzalina este administrată concomitent cu valproat (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului

Simptome acute cum ar fi transpirație, insomnie, tremor, anxietate, greață sau vărsături au fost raportate foarte rar (500 milisecunde [msec] în orice moment după ECG inițială la pacienții cu QTcF inițială 1% din pacienți) au raportat reacții adverse asociate cu olanzapină în clinică. studiile sunt somnolență, creștere în greutate, eozinofilie, niveluri crescute de prolactină, colesterol, glucoză și trigliceride (vezi pct. 4.4), glucozurie, creșterea poftei de mâncare, amețeli, acatizie, parkinsonism (vezi pct. 4.4), distonie, dischinezie, efecte anticolinergice, creșteri asimptomatice tranzitorii în transaminaze hepatice (vezi pct. 4.4), erupții cutanate, astenie, oboseală.

Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse și testele de laborator pe baza rapoartelor spontane și a studiilor clinice. Frecvența reacțiilor adverse este prezentată în ordinea descrescătoare a gravității. Termenii de frecvență sunt definiți după cum urmează: Foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100 și 1/1000 și 1/10000 și 7% din greutatea corporală inițială este foarte frecventă (22,2%),> 15% este frecventă (4,2%) și> 25% este mai puțin frecventă (0,8%) La pacienții cu expunere pe termen lung (cel puțin 48 de săptămâni), creșterea în greutate foarte frecventă este> 7%,> 15% și> 25% din greutatea corporală inițială ( 64,4%, 31,7% și respectiv 12,3%).

2 Creșterile medii ale valorilor lipidice în repaus alimentar (colesterolul total, colesterolul LDL și trigliceridele) au fost mai mari la pacienții fără dovezi ale reglării lipidelor inițiale.

3 Observat la nivelurile normale de repaus alimentar (6,2 mmol/l). Modificările față de limitele de referință ale nivelului de bază al colesterolului în repaus total (> 5,17 - 6,2 mmol) sunt foarte frecvente.

4 Observat la niveluri normale de repaus alimentar (7 mmol/l). Modificările glicemiei în repaus în raport cu valoarea inițială (> 5,56-7 mmol/l) sunt foarte frecvente.

^ Observat la nivelurile normale de repaus alimentar (2,26 mmol/l). Modificările față de limitele de referință ale nivelurilor inițiale de trigliceride în repaus alimentar (> 1,69 mmol/1 - 2,26 mmol/1) sunt foarte frecvente.

În studiile clinice, incidența parkinsonismului și distoniei la pacienții tratați cu olanzalin a fost mai mare, dar nu diferă semnificativ statistic de placebo. Pacienții tratați cu olanzalin au avut o incidență mai scăzută a parkinsonismului, acatisiei și distoniei comparativ cu dozele titrate de haloperidol. În absența informațiilor detaliate cu privire la istoricul anterior al tulburărilor individuale de mișcare extrapiramidală acută și tardivă, nu se poate concluziona în prezent că olanzalina provoacă mai puține diskinezii tardive și/sau alte simptome extrapiramidale.

7 Au fost raportate simptome de încălzire, precum transpirație, insomnie, tremor, anxietate, greață și vărsături, cu încetarea bruscă a olanzalinei.

nivelurile de prolactină au scăzut odată cu tratamentul pe termen lung, în timp ce s-au observat creșteri ușoare la pacienții cu alte diagnostice. Modificările medii sunt moderate. În majoritatea cazurilor, manifestările clinice (de exemplu, amenoree, mărirea sânilor, galactoreea la femei și ginecomastie/mărirea sânilor la bărbați) sunt potențial mai puțin frecvente la pacienții tratați cu olanzapină. Au fost raportate frecvent reacții adverse potențial legate de sex (de exemplu, disfuncție erectilă la bărbați și scăderea libidoului la ambele sexe).

La pacienții care au modificări nedorite, semnificative din punct de vedere clinic ale creșterii în greutate în timp, cresc glucoza, colesterolul total/LDL/HCL sau trigliceridele. La pacienții adulți care finalizează 9-12 luni de tratament, rata creșterii glicemiei medii scade după aproximativ 6 luni.

Informații suplimentare pentru populațiile de urgență

În studiile clinice la pacienții vârstnici cu demență, tratamentul cu olanzapină a fost asociat cu o incidență mai mare de deces și reacții adverse cerebrovasculare comparativ cu placebo (vezi pct. 4.4). Reacțiile adverse foarte frecvente asociate cu utilizarea olanzapinei la acest grup de pacienți sunt mersul anormal și căderile. Au fost raportate frecvent pneumonie, febră, letargie, eritem, halucinații vizuale și incontinență urinară.

În studiile clinice la pacienți cu psihoză indusă de medicament (agonist al dopaminei) asociată cu boala Parkinson, s-au raportat agravarea simptomelor Parkinson și halucinații foarte frecvent și mai frecvent decât placebo.

Într-un studiu clinic la pacienți cu manie bipolară, terapia combinată cu valproat și olapzapină a dus la o incidență a neutropeniei de 4,1%; Factorii potențiali care contribuie pot fi nivelurile plasmatice ridicate de valproat. Olapzapina administrată în asociere cu litiu sau valproat are ca rezultat o incidență crescută (> 10%) a tremorului, uscăciunea gurii, creșterea apetitului și creșterea în greutate. De asemenea, au fost raportate frecvent tulburări de vorbire. Tratamentul cu olapzapină în asociere cu litiu sau divalproex a arătat o creștere> 7% a greutății corporale inițiale la 17,4% dintre pacienți în timpul tratamentului acut (până la 6 săptămâni). Tratamentul pe termen lung cu olanzapină (până la 12 luni) pentru a preveni recidiva la pacienții cu tulburare bipolară a fost asociat cu o creștere de> 7% din greutatea corporală inițială la 39,9% dintre pacienți.

Olapzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani.

Deși nu au fost efectuate studii clinice comparative, datele din studiile la adolescenți au fost comparate cu cele din studiile la adulți.

Tabelul de mai jos rezumă reacțiile adverse raportate mai frecvent la pacienții adolescenți (între 13 și 17 ani) decât la pacienții adulți sau reacțiile adverse care au fost identificate numai în studiile clinice pe termen scurt cu pacienți adolescenți. Creșterea în greutate semnificativă clinic (> 7%) pare a fi mai frecventă la populația adolescenților decât la adulții cu expunere comparabilă. Rata creșterii în greutate și proporția pacienților adolescenți care au o creștere în greutate semnificativă din punct de vedere clinic sunt mai mari cu expunere prelungită (cel puțin 24 de săptămâni) decât cu expunere pe termen scurt.

În fiecare grupare (în funcție de frecvență), reacțiile adverse sunt în ordinea descrescătoare a severității. Termenii pentru frecvență sunt după cum urmează:

foarte frecvente (> 10%), frecvente (> 1% și 7% din greutatea corporală inițială (kg) sunt foarte frecvente (40,6%),> 15% din greutatea corporală inițială sunt frecvente (7,1%) și> 25% sunt frecvent (2,5%) Cu expunere pe termen lung (cel puțin 24 săptămâni) 89,4% câștig> 7%, 55,3% câștig> 15% și 29,1% câștig> 25% din greutatea corporală inițială.

0 La nivelurile inițiale normale de post (1,467 mmol/l) și modificările față de limitele de referință ale nivelurilor inițiale de trigliceride la post (> 1,016 mmol/l - 1,467 mmol/l) au fost observate.

1 ’Modificările nivelurilor inițiale ale colesterolului total în repaus comparativ cu normalul (5,17 mmol/l) au fost frecvente. Modificările de la valorile inițiale la valorile inițiale ale nivelului total al colesterolului în repaus alimentar (> 4,39 - 5,17 mmol/l) sunt foarte frecvente.

12 Au fost raportate niveluri crescute de prolactină plasmatică la 47,4% dintre pacienții adolescenți.

Simptomele frecvente ale supradozajului (frecvență> 10%) includ tahicardie, agitație/agresivitate, disartrie, diferite simptome extrapiramidale și tulburări ale conștiinței, de la sedare la comă.

Alte consecințe semnificative din punct de vedere medical ale supradozajului sunt delirul, convulsiile, coma, posibilul sindrom neuroleptic malign, depresia respiratorie, aspirația, hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, aritmiile cardiace (65 de ani), timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este prelungit comparativ cu persoanele mai tinere., 8 vs. 33,8 ore), iar clearance-ul a fost redus (17,5 vs. 18,2 ore). Variabilitatea farmacocinetică observată la vârstnici nu diferă de cea la persoanele mai tinere. La 44 de pacienți cu schizofrenie cu vârsta peste 65 de ani, dozele de 5 până la 20 mg/zi nu au fost asociate cu niciun profil de eveniment advers diferit.

La femei, timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare este ușor prelungit (36,7 față de 32,3 ore) comparativ cu bărbații, iar clearance-ul este redus (18,9 față de 27,3 l/h). Cu toate acestea, profilul de siguranță al olanzapinei (5-20 mg) a fost comparabil între femei (n = 467) și bărbați (n = 869).

Nu s-a găsit nicio diferență semnificativă în timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (37,7 față de 32,4 ore) și clearance-ul (21,2 față de 25,01/oră) între pacienții cu funcție renală afectată (clearance-ul creatininei) Preț: 69,00 BGN.