Paralizia cerebrală se referă la un grup de boli neurologice care apar în copilăria timpurie și afectează mișcările corpului și coordonarea musculară.

paralizie

Boala este cauzată de leziuni sau anomalii ale creierului în curs de dezvoltare care afectează capacitatea creierului de a controla mișcarea și de a menține postura și echilibrul. Leziunile cerebrale pot apărea înainte, în timpul sau după naștere.

Paralizie cerebrală spastică este cel mai frecvent tip de paralizie cerebrală. Mușchii pacienților afectați sunt contractați spastic și mișcările lor par ferme și ascuțite.

Persoanele cu paralizie cerebrală spastică congenitală au hipertensiune musculară sau tonus muscular crescut rezultat din leziunile din creier care afectează neuronii motori superiori, precum și tractul corticospinal sau cortexul motor. Această afectare interferează cu capacitatea unor receptori nervoși din coloana vertebrală de a primi acid gamma-aminobutiric în mod corespunzător, ducând la hipertensiune musculară cauzată de nervii afectați.

Paralizia cerebrală spastică are un efect advers asupra mușchilor și articulațiilor membrelor, ducând la mișcări anormale. Se observă următoarele încălcări:

  • suprimarea mișcărilor
  • suprimarea creșterii musculare longitudinale
  • inhibarea sintezei proteinelor în celulele musculare
  • dezvoltarea deformărilor musculare și articulare

Tabloul clinic se manifestă printr-o lipsă de coordonare în efectuarea mișcărilor volitive (ataxie), mușchii strâns spastici, reflexe crescute, slăbiciune la nivelul membrelor, degetele care merg, variații ale tonusului muscular, dificultăți la înghițire, tulburări de vorbire, tremor, accidentale involuntare mișcări și etc. Creșterea normală a copiilor este perturbată. În formele ușoare ale bolii sunt afectate doar unele mișcări, dar în formele severe întregul corp poate fi afectat. Pacienții cu paralizie cerebrală nu au deformări ale membrelor la naștere, dar le dezvoltă în timp. Spasticitatea musculară, împreună cu utilizarea musculară limitată în activitățile zilnice, este o cauză majoră a deformărilor.

Paralizia cerebrală spastică congenitală este de obicei diagnosticată în copilăria timpurie, când medicul sau părinții observă o întârziere semnificativă în dezvoltarea copilului.

Tratamentul paralizie cerebrală spastică începe cu o injecție de toxină botulinică. Se folosesc și infuzii cu baclofen, chirurgie ortopedică, fizioterapie. Injecțiile cu botox reduc tonusul muscular până la 3-4 luni după aplicare, dar efectul lor este temporar. Efectele secundare sunt minime. Medicamentele orale precum valium și baclofen au un efect controversat. Operațiile ortopedice îmbunătățesc gama de mișcări a articulațiilor și facilitează mișcările membrelor inferioare. Efectul secundar principal este slăbiciunea musculară constantă, ca urmare a unor posturi și deformări neobișnuite. În plus, chirurgia ortopedică nu reduce direct spasticitatea, ci doar consecințele acesteia.