Cu ajutorul lor sunt verificate ipotezele paleoclimatice, citirile modelelor sunt comparate cu datele obținute din miezuri de gheață și sedimente.

pentru

Unul dintre evenimentele importante din trecutul pământului, spre care oamenii de știință își îndreaptă în mod repetat atenția, este dispariția în masă care a avut loc la sfârșitul perioadei permiene în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, devenind cea mai mare din istoria planetei.

Cât de mult sunt ei de vină pentru asta vulcani, nu se știe, dar sunt cu siguranță de vină. Erupțiile de scară incredibilă din Siberia au acoperit cu lavă și cenușă un spațiu imens de mărimea Australiei. Aproximativ 90% din speciile marine sunt dispărute. Pământenii au suferit foarte mult.

În apropierea locurilor în care au erupt vulcanii siberieni, existau zăcăminte de sare - rezultatul evaporării apei de mare. Căldura magmatică a provocat metamorfism în aceste roci și sărurile au eliberat gaze care conțin cloruri. Împreună cu metanul evaporat din materialul organic, acestea au epuizat stratul de ozon și a crescut cantitatea de radiații ultraviolete mortale care a ajuns la suprafața planetei.

Benjamin Black și colegii săi de la Massachusetts Institute of Technology (SUA), care au profitat de serviciile modelului climatic global, explică la ce a dus toate acestea. Pentru a simplifica sarcina, aceștia au stabilit constant nivelul de CO2 (ușor mai mic decât cifra actuală, crescut de zece ori).

Au fost reproduse atâtea erupții, care corespund timpului și evenimentelor reale pe scară largă reconstruite în acel timp. Spre deosebire de CO2, alte gaze vulcanice nu rămân în atmosferă mult timp, astfel încât ploile acide și epuizarea ozonului apar în scurte explozii.

PH-ul mediu al apei de ploaie astăzi este de 5,0-5,5. Modelul a scăzut pH-ul mediu din acele timpuri la 4,0, ceea ce este destul de semnificativ, deoarece scala pH-ului este logaritmică. În timpul erupțiilor, acest nivel a scăzut și mai mult.

Nu există claritate în ceea ce privește emisiile de gaze care diminuează ozonul, deci modelarea este generală. Concentrația medie globală de ozon ar putea fi scăzut cu 70%. În regiunile polare, unde epuizarea ozonului trebuie să fi fost deosebit de activă, nivelurile de radiații ultraviolete au crescut de 49 de ori.

Rezultatele modelării trebuie comparate cu datele privind dispariția în masă.

Supervulcani: catastrofa este inevitabilă

Pentru prima dată, oamenii de știință au reușit să descrie mecanismul din spatele celor mai mari erupții de pe planetă, scrie The Conversation.