Text original

Dacă adormi, mă vei vedea -
credincios și al tău la cerere.
Îți mângâi visul și nu îți cer
am fost vreodată aproape.

watercolor

Dacă adorm, te vedem -
cum ajungi la conceptele celor drepți în gură:
orice iubim și orice plângem
devine din ce suntem făcuți.

***
Vântul împrăștie peisajele,
irigă spațiile - fără memorie, fără scop.
Neascultător și sălbatic, ne tolerează undeva
iar trăsăturile noastre se îmbină într-o acuarelă crudă.

Respirăm surzi peste apele albe
iar râurile se sufocă în temnițele întunecate.

Răpire îmbătrânită și ochi uscați -
în fiecare dimineață ne naștem fără apărare și goi.

Binecuvânt zăpada, zăpada liniștită,
pe care mă întorc acasă -
la întrebări întinse până dimineața
iar iubirea s-a subțiat până la punctul de rupere.

Rătăcesc într-un vis în valea cărților,
Anglia veche, dealurile arse ...
Știi cine o să-ți amintească așa -
în vârstă de douăzeci de ani și îndrăgostit?

Nu privi în urmă la anotimpuri și senzații tari,
dă lumii cântecul tău.
Ai încredere în drumul care ajunge la mare
și du-te la țărm. Este ușor.