rozmarinul

Dacă te interesează istoria rozmarinului (Rosmarinus officinalis), vei fi convins că este un condiment neobișnuit. Arbustul veșnic verde provine din Marea Mediterană. Condimentul a fost utilizat pe scară largă din cele mai vechi timpuri. Există multe legende despre ea și nu întâmplător este cântată în versurile marelui poet și dramaturg englez William Shakespeare. De secole, proprietățile miraculoase au fost atribuite „roua mării”, așa cum se numește și rozmarinul. Astăzi suntem pe deplin convinși de proprietățile vindecătoare ale condimentului, dar despre ele vom vorbi puțin mai târziu.

În Grecia antică, era perfect normal să vezi școlari cu crenguțe de rozmarin împletite în păr. În aceste secole exista credința că rozmarinul sprijină memoria. Creștinii din nordul Europei, pe de altă parte, credeau că condimentul păstrează amintiri și era adesea așezat în morminte sau simboliza fidelitatea iubitorilor. Pentru egipteni, evrei și romani, rozmarinul, care este popular astăzi cu numele de libanezi, păr de bebeluș, curcan și rouă de mare, a fost o plantă sacră și cu ajutorul său a alungat spiritele rele. În Franța, în timpul ciumei, se făcea vin de rozmarin și se lăsau crenguțe în fața ușii ca protecție împotriva bolii distructive. Planta a fost importată în Bulgaria de comercianții greci în vremurile străvechi. A fost folosit mai des datorită proprietăților sale de vindecare, mai degrabă decât ca un condiment. Unul dintre preparatele tradiționale bulgare cu rozmarin este mielul de Paște.

În zilele noastre, beneficiile de vindecare recunoscute ale rozmarinului sunt numeroase. Planta este utilizată atât în ​​proceduri cosmetice ușoare, cât și în tratamentul bolilor grave.

Rozmarinul are un efect tonic. Este adesea prescris pentru epuizare după o boală gravă, răceli, herpes și dureri de cap. Condimentul are proprietatea de a stimula secreția glandelor gastrice, îmbunătățind astfel digestia. Are un efect benefic asupra sistemului urinar și stimulează secreția de bilă. Aroma specifică a rozmarinului este bine cunoscută pentru calitățile sale revigorante. Uleiul de rouă de mare are capacitatea de a împrospăta aerul și de a reduce cantitatea de agenți patogeni. Acest lucru îl face un agent anti-gripal eficient. În aromoterapie, uleiul de rozmarin este folosit pentru a trezi interesul pentru viață și ca antidepresiv. Condimentul este utilizat pe scară largă în tratamentul rănilor dificil de vindecat, a fluxului alb, a cancerului de piele, a durerilor reumatice, a tensiunii arteriale scăzute, a oboselii cronice și a exagerărilor.

Este o practică obișnuită să folosești rozmarinul pentru probleme cu sistemul nervos. În caz de tulburări nervoase, se iau 1-2 picături de ulei de rozmarin pe cale orală. O infuzie din frunzele plantei în combinație cu lavandă are un efect pozitiv asupra persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral. Am menționat deja că în Grecia antică se credea că rozmarinul îmbunătățea memoria. Asta e corect. Uleiul de plante stimulează memoria și concentrarea. De asemenea, ajută la pierderea parțială a simțului mirosului, a vorbirii și a vederii. Uleiul de rozmarin este bun atât pentru adulți, cât și pentru tineri. De asemenea, are un efect benefic asupra copiilor care suferă de deficit de atenție.

Se recomandă băi cu ulei de rozmarin pentru a activa metabolismul fluidelor din organism. Această metodă de aplicare are un efect stimulator asupra circulației sângelui și ajută la eliminarea depozitelor de grăsime din sistemul circulator.

Aplicarea de tincturi și ulei de rozmarin este prezentă și în cosmetica și în terapiile spa. Rozmarinul are un efect bun asupra diferitelor probleme ale pielii, rănile și cicatricile dificil de vindecat. Extractele din plante sunt folosite și în fabricarea diferitelor loțiuni și lapte de toaletă, care tratează probleme precum pielea grasă, mătreața, căderea părului etc.